Romania… Romania mea… Romania tuturor, insa din pacate nu e Romania tuturor posibilitatilor. E o Romanie care ma pune pe ganduri. Ce va fi oare peste cativa ani, unde vom ajunge in acest ritm de „mers inapoi” (mers de rac)? Ma nemultumeste faptul ca sistemul medical nu ne sprijina la batranete cand boala ne doboara. Ma refer la cei care sufera de cancer si nu numai. Medicamentatia este atat de scumpa, incat unii alegem sa ne tratam babeste si sa ne scurtam viata in loc sa ne-o prelungim. Lipsa medicilor, aparatelor medicale, medicamentelor (care sunt prea scumpe ca sa le suportam dintr-o pensie amarata) ne pun pe ganduri.
Am lucrat o viata in fabrica, in conditii grele, pe un salariu mic, din care s-a tras mult pentru sanatate, insa la batranete nu beneficiez de nimic, platesc ecograful, platesc tomograful, platesc medicamentele. Si atunci stai si te gandesti, care e Romania mea? E Romania lor, a bogatilor. A celor care isi permit totul, isi permit sa traiasca. Poate daca noi, ca oameni, ca si cetateni ai acestei tari, am face ceva in acest sens, poate copiii nostri vor avea un viitor mai bun, vor avea o viata mai buna. Caci Romania poate fi frumoasa, accesibila, traibila… poate fi Romania noastra! Dar asta daca oamenii acestei tari nu s-ar gandi doar din punct de vedere financiar, ci cu sufletul, si ar incerca sa faca ceva pentru cei fara posibilitati si bolnavi, ar da o mana de ajutor, ar incerca sa construiasca o Romanie mai buna.
Asa ca dragi cititori, cu ocazia sarbatorilor de iarna, haideti sa fim mai buni, cu sufletul mare, din putinul nostru sa-i ajutam si pe cei care au nevoie. Sa lasam mandria la o parte si sa nu uitam ca suntem romani, romani cu suflet. Caci dar din dar se face… si veti vedea, veti simti, ca fericit este acela care face pe ceilalti fericiti, caci zambetul unui copil necajit face cat 1.000 de zambete. Fiti buni cu cei de langa voi, fiti buni cu voi insisi. (Stefan Gherghely, Foto: Stock.XCHNG)
