De ce imi place marea?
De o viata intreaga incerc sa inteleg de ce ma place marea pe mine… Am ranit-o cu zgomotele junglei de beton, am murdarit-o cu gunoaiele orasului cenusiu, am uitat-o printre sloiuri in fiecare iarna, am prigonit-o pe cararile lunii, si cu toate astea, ma intorc la ea in fiecare vara cu acelasi cort micut-boccea de drumet hoinar, iar ea freamata gata sa ma primeasca pe prispa ei de nisip, ca pe o fiica risipitoare a taramurilor prafuite…
De ce imi place marea?
Marea este mama mea din ceruri… doar ea ma poate imbratisa cu brate cat orizontul, doar ea stie sa fulgere si sa ma certe cu aprige tornade, sa ma pedepseasca prin bezmetice furtuni, pentru ca a doua zi, la ora blanda a rasaritului, sa-mi zambeasca stingher a dojana…
Sarut valul, mama… (Diana Sirghi)
