Sarbatorile de iarna aduc cu ele miracolul Nasterii Domnului, al sfarsitului si inceputului de an. Insusirea fundamentala a acestor sarbatori consta in bucuria si speranta cu care omul intampina trecerea de la anul vechi la anul nou, inceputul unei noi etape din viata, fiind si inceputul unei noi perioade de vegetatie din viata satenilor. Acesta este momentul de a saluta cu bucurie venirea Anului Nou, de a-l intampina cu cintece si jocuri, daruri si urari exprimate prin traditii si obiceiuri cunoscute precum: Colindele, Capra, Ursul, Plugusorul, Sorcova.
Folclorul romanesc a grupat obiceiurile in patru cicluri care concorda celor patru anotimpuri: obiceiuri de primavara, de vara, de toamna si de iarna, acestea din urma fiind deosebit de vaste, pe intreg teritoriul folcloristic, incarcate de semnificatii si simboluri pentru cultura noastra populara. Conform traditiei dupa lasarea secolului, flacaii din comuna, ce vor imbraca costumele caiutilor, ale caprei, cauta si impaca muzicanti (lautari) care ii vor insoti la parada mascatilor, desfasurata initial in fata multimii adunate in centrul satului in ultima zi a anului, apoi se transfera pe la casele gospodarilor, ale fetelor de maritat si pe la rude, ducand cu ei si uraturile de bun-augur. Tonul plugusorului sau uratului este dat de catre copiii care, in ultima zi din an, in preajma amiezii, incep a umbla pe la case rostind uraturi si primind in schimb colaci, fructe sau bani, dupa posibilitatile gazdelor. Uratura cea mai des rostita este plugusorul, fiind strans legat de mitul fertilitatii. Catre seara, copiii se retrag fiecare la casele lor, alaiul plugusorului fiind amplificat de cetele de mascati formate din caiuti, ursi, capre, banda Jianu, caldarari etc.
Desi nu se mai cunoaste in totalitate sensul acestor semnificatii si simboluri, intreg procesul ritualic al acestor datini se desfasoara respectand traditia transmisa din „tata in fiu”, mastile de o adevarata maestrie intruchipand diferite figuri mitologice, costumele, excelarea invatarii dansului (jocul) ce il vor executa cetele si intreaga recuzita sunt pregatite din timp, necesitand multa atentie si respect, toate acordate acestor datini si obiceiuri.
M-am nascut in Banesti, com Fantanele, jud. Suceava si sunt mandra sa va scriu despre obiceiurile din satul meu natal:
Jocul caprei
Un loc deosebit il ocupa si jocul caprei, intre jocurile cu masti. Costumul este confectionat dintr-un cap care sa redea cat mai real forma capului de capra sculptat in lemn, maxilarul inferior este mobil, in timpul dansului, acesta este actionat fiind tras de o sfoara, producand sunetele unei clampaniri in ritm de fluier sau a strigaturilor interpretate de catre cioban cum ar fi: Ta, ta, ta, caprita, ta!. Ca sa corespunda cat mai mult cu realitatea, capul este incadrat de doua cornite impodobite cu oglinzi si panglici, fixat apoi de un bat care se sprijina de pamant. Corpul personajelor care interpreteaza rolul caprei este acoperit in prezent cu o scoarta , peste care se coase diferite panglici, desi pana nu demult, copiil fiind, imi amintesc ca costumul caprei era acoperit cu stuf. Astazi aceasta traditie este intalnita in satele vecine, cum ar fi Veresti si Siminicea. Dansul caprei este saltaret,interpretand rolul zvapaiat al acestor animale, totul se desfasoara pe ritmul si in acordul cantecelor unui fluieras. Ca si la jocul ursilor, si la jocul caprei sunt intalnite mai multe faze printre care imbolnavirea, moartea si reinvierea. Cercetatorii presupun ca dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice inchinate mortii si renasterii divinitatii. Jocul caprei este cunoscut ca fiind numarul final, subordonandu-se cetelor de caiuti si ursi.
Jocul caiutilor
Caiutii sunt intalniti mai in toate satele din Bucovina, cunoscuti ca buni dansatori, caiuti din Zamostea, Dolhesti, Zvoristea, Fantanele, care impresioneaza prin splendoare si eleganta. Jocul caiutilor are o valoare deosebita pentru sateni, fiind unul din cele mai frumoase jocuri. Tinerii ce formeaza grupurile de caiuti sunt foarte buni dansatori, manifestand prin joc dinamismul si forta vitala a tineretii.
Dansul caiutilor inspira curajul si voinicia,vitejia celor ce plecau sa-si apere hotarele tarii. Tricolorul este intotdeauna prezent la costumele caiutilor. Cei care imbraca costumul de caiuti sunt dotati cu capete de cal, confectionate din lemn si imbracate in panza alba, venind si cu alte elemente ornamentale (oglinzi, beteala, panglici). Capul de cal este fixat intr-un suport de lemn, de obicei o covata gaurita la mijloc acoperita de o fustanela din panza alba, peste care se aplica elemente decorative.
Caiutii sunt grupati in cete conduse de un capitan. Jocul acestor tineri, care interpreteaza dansul caiutilor se desfasoara fata in fata, radial, in linie si in cerc, sub comanda capitanului, amintindu-ne parca de un atac cavaleresc. Se spune ca, in credintele strabune, calul avea o functie de aparare si protejare a caselor si a bisericilor de duhurile rele. Astazi, jocul caiutilor este reprezentat nu pentru semnificatiile simbolice ancestrale, ci pentru frumusetea dansului interpretat de tinerii ce imbraca aceste costume. (Maria-Minodora Hodoroaba)
