Stimati prieteni!
Ne supuneti unui exercitiu de „remember” al locurilor ce au trezit in noi sentimente aparte ce merita impartasite. Va voi relata ceva in legatura cu „paradigma” Herculanelor si imprejurimile sale. Am ajuns aici in 2009, insotiti de niste prieteni de familie. Pe mine personal statiunea m-a cucerit din prima, creandu-mi o stare de inegalabila bucurie, in fata peisajelor de o frumusete extraordinara. (Revad si acum cu ochii mintii rasaritul soarelui peste crestele cu pin negru ale Muntilor Mehedinti). Exista un miraj al Vaii Cernei care-ti ramane fixat pentru totdeauna in strafundurile sufletului: un loc cu o incarcatura energetica fantastica. Nu ma mir ca vechii romani, iar ulterior austriecii veneau aici sa se tamaduiasca cu aerul si apele miraculoase ale Cernei. Am aflat de la cineva ca acolo, undeva pe un platou numit Coronini, pe care l-am si vizitat cu o curiozitate intensa, se aduna an de an yoghinii, si cred ca nu au ales locul intamplator.
De asemenea, imi spunea ca un cercetator ar fi masurat in zilele noastre concentratia de ozon pe Valea Cernei si ca intr-un anume loc aceasta era la niste valori despre care nu stia sa existe in alt loc din tara. Revin la paradigma. Daca vrei turism dupa standarde, vei ramane cu insatisfactii. Da, asta au facut si prietenii mei, care tot timpul gaseau ceva de vina, si pe buna dreptate, in conditiile in care daca priveai starea de degradare a cladirilor din centrul statiunii, te apuca plansul, inghesuiala din parcari iti crea nervi, lipsa presei la chioscuri si lipsa unor case de schimb valutar erau de neinchipuit, posibilitati de informare aproape inexistente, containere si toalete publice inexistente pe toata Valea Cernei, unde turistii se cazau si isi faceau tratamentul cu ape termale „en nature”.
Ne-au lecuit de toate carcotelile un localnic si sotia sa de care ne-am legat intr-o prietenie sincera. Ei ne spuneau ceva de genul: Pentru ce ati venit cu adevarat la Herculane? Daca ati venit sa constatati anumite lucruri (le-am enumerat mai sus), pierdeti esentialul. Miracolul Cernei este dincolo de aparente, si asta trebuie sa simtiti in interiorul vostru, sa va doriti putin ca sa puteti primi cat mai mult: aerul puternic ionizat, frumusetea Muntilor Cernei si Mehedinti, puterile miraculoase, tamaduitoare ale apelor termale, bunatatea fructelor si preparatelor naturale ale localnicilor, Dunarea aflata in apropiere pentru alte conexiuni (sunt doar cativa km pana la Orsova).
Mi-a ramas in suflet si povestioara bibliotecarei din Herculane despre Printesa Sissi (biblioteca este in fosta Vila Sissi). O fi si poveste, dar cred ca un sambure de adevar exista. Se spune ca venea cu mare drag la Herculane, fara sa poata spune ce o atrage cu atata intensitate. Exista si un foisor despre care se spune ca l-a construit printesa, de unde se deschide o imagine panoramica foarte frumoasa asupra centrului statiunii, in directia fostului cazinou. Multe ar mai fi de spus, dar las chemarea si curiozitatea sa va poarte pe cei care doriti sa simtiti si sa vedeti. (Domuta Gheorghe)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Scrisoare_despre_Valea_Cernei_si_Herculane/1]}
