Cel mai important barbat din viata mea este sotul meu. Inalt, frumos, destept, intelegator si ma iubeste mai presus de toate. Sau cel putin asa imi place sa cred. Are foarte multe calitati, dar, cum este normal, nici defectele nu lipsesc… DA!!! Este barbat! Un barbat adevarat! Iubeste fotbalul, berea este cea care il relaxeaza, iar cu prietenii se simte cel mai bine. Stie foarte bine cum sa multumeasca ambele tabere: sotia sacaitoare de acasa mereu dornica de explicatii si prietenii mereu dornici de distractii.
Acum cand va scriu este seara, el doarme… dar si in somn se gandeste la sotia lui! Probabil stie ca scriu despre el acum si pentru un plus de inspiratie ma incanta cu o simfonie care ar trezi si mortii. Grohaieli si horcaieli, care mai de care mai ritmate. Este un dulce… Daca l-ati vedea cum doarme ca un ingeras, cu pieptul dezgolit, emanand un aer fin de borhot si cu gura deschisa larg. A racit mititelul, probabil era frig in bar… Da!!! Maine am sa merg sa fac o reclamatie patronilor.
Astfel m-a si cucerit. Acum 8 ani… Era seara, eu fiind prietena cu sora lui am mers in vizita. De pe casa scarii un sunet melodios mi-a atras atentia. Gemurile se zdruncinau, cainii urlau si eu incercam sa ghicesc ce faptura ce ar putea sa scoata un asemenea zgomot. Cand am intrat in casa am fost surpriza. DA!!! Era el! L-am privit printre usi si am fost profund impresionata. Aceiasi imagine pe care o vad si acum. Nu s-a schimbat deloc. Apropo! Am aflat ca au aparut niste plasturi sau ceva de genul care pot sa ma ajute sa pun capat muzicii nocturne. Dar, dupa nopti de meditare, am ajuns la concluzia ca nu am nevoie de asa ceva pentru ca il iubesc exact asa cum este!!! As putea sa va vorbesc despre el pana dimineata, dar e tarziu, merg sa imi pun dopurile in urechi, ii dau sarutul de noapte buna si ma asez la pieptul lui puternic… (Livia Goian)
