Ascunsa intre paduri batrane de conifere care par ca inteapa cerul cu varful lor, statiunea balneoclimaterica Slanic Moldova era pana nu demult supranumita „Perla Moldovei”. Acum, apa iute a raului Slanic se loveste de pietre, serpuind printre case si complexe de tratament inchise.
Daca ajungi in Slanic Moldova in prag de seara si nu ai deja o camera rezervata, lucrurile se pot complica. Strazile nu sunt foarte bine iluminate si, la finele lunii mai, multe pensiuni erau cufundate in bezna. Pe multe dintre ele avea atarnau anunturi seci „De vanzare”, urmate de numarul de telefon al proprietarilor care vor sa scape de ele. Alti administratori au lasat obloanele trase deoarece nu au clienti, iar costurile de intretinere sunt mari.
Urcand pe firul apei, care curge cand de o parte, cand de alta a drumului, calatorul prins de noapte pe drum ajunge in inima statiunii. Aici, cateva hoteluri cu cativa clienti. Peste tot, lumina este aproape difuza, de parca intregul orasel este intr-o stare continua de somn. Dimineata, lucrurile se schimba: in inima targului se foreaza de zor. S-a inceput constructia unui teatru de vara, insa constructorii au descoperit numeroase cursuri de apa subterane, cand lucrarile erau deja avansate. De aceea, incearca sa capteze apa si sa monteze niste tuburi pentru colectarea ei. Toate bune si frumoase, numai daca nu esti cazat la hotelurile din centrul statiunii, caci masinariile se pornesc inca de la primele ore ale dimineatii. Seara, in locul zgomotului produs de ele se aude susurul apei si cantecul greierilor. Mai sus de locul unde sapa constructorii zac in paragina un hotel si doua pensiuni, din care au ramas doar ziduri goale si resturi din dantelariile din lemn de altadata. Alte vile sunt in conservare.
Daca nu stii ce sa cauti in Slanic, ei bine poti gasi cazare si masa. Cam asa suna oferta celor mai multe pensiuni. Alti administratori au construit si piscine acoperite sau minicentre SPA, unde poti face un masaj sau o baie cu apa sarata, caci centrele de tratament de altadata au fost uitate in mizerie. Totusi, situatiile in care gasesti o oferta completa in acelasi loc le numeri pe degetele de la o mana si ramai cu degete nenumarate… Explicatia localnicilor este simpla: nu sunt bani. Inainte veneau, domnule, oamenii prin sindicate. Era plin pe aici din mai pana in octombrie, nu aveai loc sa treci pe la izvoare. Acum nu mai are lumea bani, explica unul dintre angajatii de la Primarie, insarcinat cu pavarea unei bucati din alea care duce catre izvoarele cu ape tamaduitoare. Barbatul l-a vazut pe Ceausescu, la inaugurarea unui hotel, in anii ’70. Acum, in locul bazei de tratament din hotel creste un pom. Aplecat asupra dalelor din piatra, omul spune ca nu am ajuns in Slanic la vremea potrivita: de abia de pe la jumatatea lui iunie se deschide sezonul, se canta muzica in parc pana seara si turistii merg in siruri de la un izvor la altul. Colegii lui, angajati tot la primarie, pregatesc alte zone din oras pentru a-i primi pe turistii care vor veni la deschiderea sezonului. Numai ca, daca la Slanic Moldova sezonul se deschide dupa 15 iunie si uneori chiar si pe la 1 iulie, bulgarii deja numara banii primiti de la clientii din strainatate. La noi, strainii nu mai vin decat in numar foarte mic.
Angajatii Primariei lucreaza de zor la amenajarea parcului. Un angajat al Primariei varuieste un pod care leaga cele doua maluri ale Slanicului: la fiecare cateva minute, trebuie sa coboare de pe scara si sa o mute cativa metri, pentru a varui o noua portiune din pod.
Un cuplu de pensionari bate drumul de la Tecuci la Slanic Moldova de cateva ori pe an pentru a-si reface stocul de ape tamaduitoare. Asa arata un complex balneoclimateric romanesc… (Betty Ciorba)
