In timp am constatat ca este foarte important felul in care arati – in care te prezinti. Nu stiu cum de a aparut zicala: „nu haina il face pe om”… dar cu siguranta nu se referea la faptul ca nu ar conta cum arati. Mai degraba se refera la faptul ca asa dupa cum este omul, are si haina – adica omul face haina.
Si asa este. In functie de felul in care gandesti, te si imbraci, te si tunzi, te si aranjezi… si asa si mergi pe strada.
Cand eram mai tanara putin, ma imbracam decent… si cam atat. In timp mi-am format un stil de a ma imbraca putin provocator, dar totusi serios… cu gust as spune eu… ori cu putin stil, mai bine zis.
Diferentele le-am simtit imediat. Ele se simt peste tot: pe strada, in relatiile de serviciu… si chiar in familie.
O anumita tinuta iti da un anume aer – acela pe care ti-l doresti.
De cum mi-am schimbat stilul vestimentar, mi-am largit cercul de prieteni, mi-am si gasit serviciu – cateodata am avut senzatia ca totul s-a schimbat.
Si asa este. Ceea ce simti pe interior poti arata si in exterior – mai ales daca este vorba de ceva pozitiv. Este pacat sa nu ne exprimam prin toate mijloacele pe care le avem la indemana.
Nu mai spun ca la un moment dat am fost blonda – bineinteles ca eram mai privita decat bruneta. Concluzia trasa de mine: blondele sunt mai dorite – ca o recunoastem ori nu -, eu o stiu pe propria-mi piele. De fapt, chiar ma gandeam sa ma vopsesc din nou blonda. Daca tot sunt mai iubita asa – de ce sa nu profit de o imprejurare favorabila mie? (Mihaela Craciunescu)
