Intotdeauna am considerat sau cel putin am vrut sa cred despre mine ca sunt o persoana agreabila, amabila, dar si distanta in acelasi timp cu persoanele straine, ca nu pun mare pret pe ce spun ceilalti despre ce sunt sau ceea ce fac. Dar, meditand mai bine asupra acestei teme, imi dau seama ca nu de putine ori am fost gresit inteleasa sau poate gresit catalogata.
Cu totii avem teama de a nu fi perceputi gresit, altfel decat suntem. Si tocmai din aceasta teama de multe ori vrem sa parem altfel, sa ne construim o imagine mai mult sau mai putin falsa despre noi insine, o imagine care sa „convina” celorlalti. Pana la urma, totul sta in puterea noastra, noi decidem ce suntem cu adevarat sau nu. Niciodata nu vom fi placuti de toata lumea, asa cum niciodata nu vom putea place si noi, la randul nostru, pe toti ceilalti cu care venim in contact.
E in firea lucrurilor sa avem simpatii si antipatii. Depinde doar de noi insine daca acestea ne impovareaza sau nu viata. Sunt o persoana mai pragmatica din fire, spun lucrurilor pe nume, de multe ori probabil prea transant, dar tocmai acest lucru cred eu ca de multe ori este un atu. Nu neg faptul ca, de asemenea, a fost si un dezavantaj sinceritatea, dar am mers mai departe si merg in continuare pentru ca eu cred cu tarie in ideile mele si, de ce nu, in visurile mele. Sunt de parere ca trebuie sa imi urmez instinctele, inima si ratiunea, bineinteles. Apoi totul vine de la sine. (Raluca, Foto: Stock.XCHNG)
