Cuvintele nu vor fi nicicand de-ajuns pentru a ne descrie pe noi, romanii, ca popor, ca neam. Romanul este simplu in complexitatea sa! Este ca un bulgare de zapada care s-a rostogolit incontinuu dinspre est spre vest si invers, acumuland omat atat dintr-o extrema, cat si din cealalta, iar in cele din urma s-a stabilizat undeva la mijloc. Dar sa nu credeti ca ascensiunea lui a durat doar atat – nu! El creste si azi datorita vantului care o data aduce fulgi din Orient, o data din Occident.
Cu alte cuvinte, ne caracterizeaza cand spiritul contemplativ, cand cel pragmatic, pasivitatea si activitatea, deopotriva, ne rugam sacrului pentru ca mai apoi sa cadem in profan, suntem carmuiti despotic in democratie, si, nu in ultimul rand, in individualismul nostru formam un colectiv. Suntem un paradox si ar trebui sa ne asumam ceea ce suntem, in fond asta ne confera unicitate.
Nu suntem poporul perfect, avem calitati, avem si defecte; atat de la orientali, cat si de la occidentali am acumulat si bune, si rele. Dar nu trebuie sa uitam ca suntem incomparabili, ne adaptam la orice, stim sa facem haz de necaz, suntem deschisi, versatili, toleranti, avem stari contrastante, cu alte cuvinte. Uneori ne domina ceea ce simtim, alteori ceea ce gandim. Si, totusi, exista frumos, suntem frumosi… (Madalina Pintea)
