Tara Fagarasului este considerata a doua zona etno-geografica cuprinsa intre Olt si Muntii Fagaras. Se prezinta ca un ses lung de aproximativ 65 km si lat de 5-18 km, ce se intinde de la Turnu Rosu, spre rasarit, pana in Muntii Persani. Zona a fost numita Tara Fagarasului datorita cetatii ridicate in orasul Fagaras. O sa va scriu cate ceva despre locurile mele natale, cu frumuseti naturale la tot pasul, cu oameni harnici si veseli, care inca mai stau seara la poarta pentru a astepta ciurda si a mai schimba o vorba intre ei. Satele din Tara Fagarasului mai pastreaza si in secolul XXI acel iz al satelor de odinioara, cu credinte si datini pastrate din batrani, cu mestesuguri si activitati netehnologizate si mai ales cu dragostea de frumos si de pamantul tau natal.
In lumea acestor sate, in timpul verii, femeile obisnuiesc sa spele covoarele la rau cu sapun de casa. Aici, viata capata un nou suflu in timpul verii, cand copiii veniti in vacanta uita de Internet, video-games si chat – ei stiu ce inseamna mirosul de fan proaspat cosit, merg sa faca baie in bulboaca de la rau, mananca pe saturate visine, mere, zmeura de pe lunca, alearga si se joaca toata ziua pe ulitele satelor, avand cate un colt de paine in buzunar, iar seara povestesc sub lumina stelelor. Stau in soare, au voie sa bea alt lapte decat cel pasteurizat – cel natural, proaspat, mananca tocanita de pui de casa si mamaliga cu branza… iar natura ii creste mari, destepti, frumosi si sanatosi la trup si la minte.
O sa amintesc cateva din obiceiurile pe care locuitorii Tarii Fagarasului le pastreaza si astazi cu mandrie si dragoste:
– In partea de est a Tarii Fagarasului – Comana, Crihalma, Parau, Venetia, Sercaia – exista obiceiul numit plugarul sau pusul pe grapa. A doua zi de Pasti, omul care iese prima data la arat in acea primavara este dus pe grapa pana in mijlocul satului, imbracat in haine mai rele si infasurat in paie (sau in holda verde), el este purtat de patru feciori voinici pana la fantana, unde il asteapta 12 ciubere pline cu apa (reprezentand lunile anului); feciorii le varsa peste om, iar el fuge stropind prin multimea adunata. Dupa ce omul este purtat inapoi acasa, incepe jocul, la care participa intregul sat.
– In unele sate din Tara Fagarasului (Sinca Noua), la inceputul postului mare, se mai practica roata in flacari sau baba roata. In seara de Lasata Secului, dupa ce se intuneca, baietii din sat se aduna pe un deal si dau foc unor roti de car infasurate in paie, lasandu-le apoi sa se rostogoleasca pe deal in jos; se striga tot felul de batjocuri la adresa fetelor care nu s-au maritat; seara se termina cu joc si voie buna, cu participarea intregului sat.
– Sezatorile ocupau altadata un loc important in viata satului. Tineri si batrani se adunau in gospodaria unuia dintre ei pentru a lucra (tors, cusut, tesut), a ajuta gazda la diverse activitati casnice; era un bun prilej pentru a afla noutati din sat, pentru a discuta despre nevoile asezarii, dar si pentru a spune glume, a canta doine, a povesti amintiri sau intamplari din vecini. Si in prezent se mai organizeaza sezatori, insotite de muzica si joc popular, in anumite perioade ale anului, de regula in incinta caminului cultural.
– Cel mai cunoscut obicei din Tara Fagarasului, ceata de feciori, dateaza din mosi-stramosi. Ceata de feciori era compusa din tineri cu stagiul militar satisfacut, in majoritatea satelor din Tara Fagarasului. Acestia aleg o gazda, care de cele mai multe ori este casa unui fecior care face parte din ceata. Tinerii se aduna la gazda pentru prima data pe 6 decembrie, chiar in ziua de Sfantul Nicolae, cand se stabileste ce functie are in ceata fiecare fecior. Sarbatorile incep in ziua de Ajunul Craciunului (colindatul) si se termina abia dupa Sfantul Ioan.
Realitatea care imi umbreste insa bucuria de a apartine acestui loc e ca ne mor batranii, aceste tezaure vii de intelepciune, si raman ulitele pustii! Se duc cu povestile lor cu tot, cu credinta, cu neamul, cu blandetea, intelepciunea si curajul cu care au trait mai bine de 80 de ani! Ramanem noi, copiii si nepotii acestui veac, derutati, cu amintiri in suflet, incercand sa ne adaptam in acelasi timp acestui veac furtunos si sa gasim puterea de a merge mai departe. 
Sunt mandra ca m-am nascut in aceste meleaguri binecuvantate de Dumnezeu, udate de-a lungul veacurilor cu sangele strabunilor nostri, ocrotite de rugaciunile si binecuvantarile duhovnicilor nostri dragi. Sunt multumita ca pot rade si plange in patria mea, in limba mea, unde painea framantata de bunica e cea mai gustoasa, unde imi impart bucuriile si neajunsurile de zi cu zi cu semenii mei. Vreau sa nu ratez nici o clipa departe de familia mea, de cei dragi. Sunt convinsa ca nimic si nimeni nu poate inlocui si nici compensa aceste legaturi trainice: nici chatul, nici camerele web, nici telefonia. Sunt clipe care nu se mai intorc; in timp vor mai fi doar amintirile, mormintele si casele parintesti in care va mai dainui doar umbra celor dragi. Poate unii ma considera depasita, conservatoare, dar eu aleg sa raman in tarisoara mea si sa o iubesc; poate pierd multe din punct de vedere material (vile moderne, masini, cariera), dar ma simt atat de castigata pe plan spiritual! Exista un proverb popular care spune: Poti lua baiatul de la tara/ dar nu poti lua tara de la baiat…
E adevarat, suntem o tara greu incercata, dar vom razbi cu ajutorul lui Dumnezeu, care niciodata nu ne-a parasit, si al sfintilor care ne vegheaza! In incheiere, va doresc din inima tuturor: Durerea omeneasca in veci sa nu v-ajunga / Va fie scurt necazul, iar bucuria lunga! (Roxana Paun)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Tara_Fagarasului/1]}
