Oficial, tatuajul reprezinta acea deformare a pielii prin aplicarea de tratamente artificiale; a aparut, spun cartile, inca de acum 5.000 de ani. In prima faza, tatuajul s-a folosit in ascunderea cicatricilor, constituind apoi parte integranta a ritualurilor tribale. Multe s-au mai schimbat de atunci si pana acum, insa dorinta aceea arzatoare de a se modifica corporal, conform propriilor criterii, a ramas la fel de prezenta. Astazi, tatuajul e trendy, atat de trendy printre adolescenti si tineri, incat cine nu il are, cine nu isi dezvaluie omoplatii captusiti de colti de vampiri sau bratarile ce par niste ghimpi nici nu ar trebui sa paseasca in cluburi. Asadar, astazi, tatuajul marcheaza acea parte trendy a societatii. Fie ca esti emo, fie ca aderi la curentul hip-hop, esti si vrei sa te vada lumea ca „diferit”, iar diferit poti deveni accesorizandu-te (cu sau fara voia parintilor) cu un tatuaj.
Acesta te reprezinta, e ca o eticheta, iar daca acum mii de ani umbla vorba printre triburile primitive ca tatuajul poate sa previna anumite boli, astazi, specialistii in medicina afirma pe baza de date exacte ca tatuajul facut in saloane dotate necorespunzator te poate accesoriza cu diferite boli, dintre care cele mai trendy sunt: hepatita de tip C, tuberculoza sau chiar mult-temutul HIV. Ca manifestari secundare „usoare” pot aparea acele iritatii provocate de substantele straine injectate in piele sau infectiile locale. Acestea fiind riscurile, ma intreb de ce-si doresc adolescentii nostri (si nu numai ei) sa se tatueze, dar fiecare este stapan pe corpul si pe sufletul sau, prin urmare, fiecare isi gestioneaza centimetrii de piele asa cum doreste. Inteleg ca arta tatuajului este una care capata tot mai mult teren, insa atunci cand salonul sufera de o insuficienta igienica grava, atunci cand instrumentele din dotare nu sunt sterilizate, cand cel care te „opereaza” nu este calificat, nu-ti ramane decat sa te rogi ca inconstienta ta sa nu te coste.
Ce te faci atunci cand, din cauza teribilismului varstei, iti faci un tatuaj permanent, apoi, odata cu trecerea timpului, devenind adult responsabil, realizezi ca acesta nu se potriveste cu imaginea pe care o ai la locul de munca? Sau daca, pur si simplu, te-ai schimbat si nu il mai vrei? Din fericire, medicina moderna vine cu solutii, insa indepartarea tatuajelor (chiar daca se foloseste chirurgia laser) poate sa lase urme. Cu alte cuvinte, este posibil ca tatuajul sa nu fie indepartat complet.
Asadar, pentru a evita astfel de situatii, ideal ar fi sa gasim acea punte de comunicare cu copilul nostru (devenit, inevitabil, adolescent) si sa incercam sa ajungem, prin cuvinte si gesturi, la o solutie care sa ii fie favorabila. Teoretic vorbind, lucrurile ar urma o traiectorie simpla, insa, practic, a deschide un subiect delicat in fata unui adolescent aflat in faza de negare absoluta poate insemna a te lupta cu muntii.
Iar daca tatuajul a devenit deja un fapt consumat, urmatoarea problema pe lista de dorinte cool a adolescentului poate fi piercingul… si cine stie ce alte trenduri vor mai aparea, trenduri care sa-i faca diferit, trenduri care sa intretina eternul conflict dintre generatii. Oficial, sunt pregatita pentru perioada in care fetita mea va deveni adolescenta, insa, in secret, ma macina nestiute temeri, dintre care cea mai mare fiind aceea de pierdere a contactului, a relatiei sincere si deschise, pentru ca nu exista reguli sau tipare de urmat in relatia parinte-copil, ci fiecare face ceea ce simte ca este mai bine. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
