A trecut vara, a venit iarasi toamna, vacanta s-a terminat demult. Un eveniment implacabil, risipitor de melancolii. Chiar daca nu sunt inca semne de alerta si mai e ceva timp pana la primele frunze ruginite, cazute pe trotuare, lumina cea mare a verii a scazut. Zvonul vacantei e tot mai departe si tot mai pierdut, de parca n-ar fi existat niciodata. Cu cat vacanta a fost mai mare si mai frumoasa, cu atat mai nesuferita ni se pare intoarcerea la munca si la rostul diurn. In locul orizontului necuprins al mării, peretii stramti si cenusii ai biroului, in locul mirosului proaspat de fanete si de paduri – efluviile de carburanti; in locul zacutului in iarba sau pe nisipul cald – truda noastra de toate zilele.
Noroc ca sufletul omenesc are leacuri de conservare a bucuriei. Iar intre toate, la loc de frunte se afla un sfat pe care ma grabesc sa vi-l dau, pentru ca stiu ca e sigur, verificat de mine: pastrati contacul nemijlocit cu natura. Mizati pe verde si dupa ce veniti din vacanta! Cautati natura vie in direct: parcul de langa casa sau campia care incepe dincolo de oraș. In fiecare localitate exista zone ascunse, salvate ca prin minune de furia constructiilor gigantice, zone de liniste si pace. La sfarsit de saptamana, oazele acestea pot deveni mici trasee turistice, o mica Romanie necunoscuta, descoperita pas cu pas. Contactul viu cu cerul, cu iarba, cu apa si copacii e decisiv pentru echilibrul nostru interior. Paradisul originar, cum spun inteleptii, este chiar in jurul nostru. El se afla imediat dupa coltul casei. Poti ajunge acolo doar dintr-un pas. (Carmen Tender)
