Am iesit la pensie in anul 2010 si ne-am mutat la tara, intr-un sat de langa Fagaras. Liniste, poate prea multa liniste. E un sat cu populatie imbatranita, care se imbraca la marile sarbatori in costume populare si, ca sa nu se uite traditiile, cauta sa insufle dragostea pentru portul popular si nepotilor. Costumul popular traditional pentru tinerele fete e caracterizat prin faptul ca e foarte strans pe corp si e format din: doua cratinte negre, brodate cu matase. Cea din spate are dantela de jur imprejur, cea din fata are dantela pe laturi, iar jos franjuri innodati din matase. Se leaga pe solduri cu snur rasucit si doi ciucuri.
Laibarul (vestuta) este foarte scurta, numai pana in talie. De asemenea, este brodata cu matase neagra si la alegere, cu margele. Ia este din panza alba, tesuta in razboi, cusuta cu modele „pe cruci” cu bumbac negru. Fusta alba, creata sau in pliuri, cu ajur lucrat pe fire scoase, de regula trei randuri de ajur, doua mai inguste, iar la mijloc, unul mai lat lucrat cu model „paianjen”, cu fir de culoare galbena. Pe cap se poarta batic negru, cu franjuri innodate.
Feciorii poarta pantaloni albi din bumbac, vara, iar iarna cioareci (pantaloni din postav). Camasa este alba, simpla, cu gulerul si mansetele brodata cu matase alba. Se incinge cu serpar de piele sau brau tricolor. Vara se poarta o vesta din panza alba, la fel ca si pantalonii, iar iarna, pieptar din blana de oaie, brodat manual. Aveam unele notiuni de croitorie si am inceput sa cos costume, mai intai pentru fetite.
M-am informat asupra regulilor ce trebuie respectate pentru un costum: marime, modele, finisare etc. Am facut fotografii dupa ii sau cratinte vechi si am adaptat sabloanele. Am cules din sat modele pentru broderie, am invatat sa fac dantela. Nu am reusit sa cos modelele de pe maneci, tesatura este foarte deasa si a ramas un mare semn de intrebare pentru mine cum au reusit bunicile si mamele noastre sa coasa atat de marunt si, mai ales, iarna in sezatoare, la lumina lampii cu gaz! Asa ca am facut o adaptare, care se utilizeaza si in zona Rupea: pe maneci se cos 5 siruri de dantela lucrata manual. La rugamintea unei prietene din Iasi am facut un costum pentru o papusa, apoi alta, si asa am inceput sa cos si costume pentru tinere. Totul este lucrat manual.
Nu cred ca exista vreo rochie mai eleganta decat un costum traditional din zona in care traiesti. Si un asemenea costum se pastreaza din generatie in generatie si se lasa mostenire. Asta e adevarata zestre a taranului roman: dragostea pentru frumos, pentru pamant si pentru traditie. (Viorica Axinte)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Trebuie_sa_ne_pastram_traditiile_ca_sa_nu_ne_pierdem_identitatea/1]}
