Un copil este cum il cresti, se spune. Cei mici reprezinta copia fidela a parintilor lor, iar orice greseala sau comportament neadecvat se oglindeste in personalitatea lor. Creierul copilului este ca un burete care absoarbe informatiile. Cand devenim parinti ar trebui sa devenim mai calmi, mai generosi, optimisti, pentru a le putea da un exemplu bun celor mici. In primii ani de viata, cel mic va invata, prin exemple, ce inseamna onestitatea, dragaostea, ambitia si respectul pentru cei din jur.
Onestitatea este o valoare pe care, pe cat de greu o invata, pe atat de repede o poate uita. Celor mici le place sa mai spuna cate o minciunica sau sa exagereze, mai ales daca simt ca sunt incurajati de cei din jurul lor. Cat este mic, invata-l sa fie sincer! Doar mai tarziu, dupa ce mai creste, va deprinde si arta mințitului din diplomatie, ca mod de a-i proteja pe cei din jur.
Ambitia se deprinde inca de cand cel mic incepe sa-si arate curiozitatea. Daca a descoperit un obiect nou prin casa, incurajeaza-l sa exploreze mai mult. Totusi, nu-l lauda excesiv pentru ceea ce face.
Respectul cu exemple se invata. Daca parintii se poarta urat cu bunicii, si copilul va imprumuta aceeasi atitudine fata de acestia. Totul trebuie facut cu armonie si mult calm. De cand se naste, copilul trebuie sa se simta iubit in sânul familiei. Poate nu intelege in primele luni de viata sensul cuvintelor „te iubesc”, dar este important sa i se arate afectiunea zi de zi. La fel de important este ca ambii parinti sa-si manifeste dragostea unul fata de celalalt si fata de cei din jur.
Copilul invata despre valori si principii de viata inca de dinainte ca noi sa ne dam seama de asta. Daca vrem sa avem un copil corect si increzator in oameni, trebuie sa incepem noi sa fim asa. (Carmen Tender)
