Cu siguranta, anul 2020 va ramane un an cu ecou puternic in istoria omenirii. Este debutul unei noi ordini mondiale care, sub pretextul sigurantei, impune noi si noi reguli in toate directiile. S-a sunat pentru sfarsitul erei pre-pandemice (a vietii indestulate pe care am stiut-o inainte de pandemie) si inceputul erei post-pandemice, o era indiscutabil digitala, care da contur unei lumi cu oameni si roboti deopotriva, cu bunastare inimaginabila si saracie crunta, cu razboaie sangeroase si pace tot mai subreda. Fiara vrea sa piarda aceasta lume, sa o subjuge cu totul ca sa o stapaneasca, sa o fure de la Creatorul ei si sa o puna in obezi o data pentru totdeauna.
Inca o data omenirea s-a angajat in ridicarea unui alt turn Babel, „altul mai trainic si mai frumos”. Istoria insa o demonstreaza cu varf si indesat ca singurul lucru trainic este acela care se invesniceste in Dumnezeu, Creatorul Cerului si al Pamantului, ziditorul nostru, Cel ce ne arata in fiecare zi cum sa traim pentru viata vesnica in Imparatia cereasca. Am fost creati pentru a deveni sfinti si nu demoni, suntem asteptati pentru ridicare si nu pentru cadere, suntem invitati la inviere si nu la moarte. Dupa cum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani: Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma; ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.
Un indem curajos pentru o lume ancorata in tot felul de pofte, indoielnica si indaratnica… Si totusi, in plina pandemie, in plin haos si repaos, luminile se aprind rand pe rand, colindele se aud… ingerii canta, Domnul coboara! Hristos Se naste, iar acest 2020 urat si sumbru se umple de lumina si speranta. Hristos e bucuria lumii, El sterge sudoarea de pe fetele doctorilor, aduce mangaiere bolnavilor si veselie in case, face copiii sa cante si batranii sa zambeasca.
E vremea iertarii si pacii
Se naste un Prunc neinfrant,
Si-o scara de lacrimi se-ntinde
Acum intre cer si pamant.
Craciunul acesta e mai cald ca niciodata, caci e mai tainic si mai in inima. El lumineaza mai in interior si tot mai inspre suflet. Anul acesta nu mai suntem pe drumuri risipiti in tot felul de griji lumesti, nu ne mai etalam fericirea la exterior spre vazul tuturor, nu mai sclipim de dragul modei. Ne-am asezat cuminti, caci aerul schimbarii ne-a clatinat. Ne-am dat seama cat de fragila e imparatia pamanteasca (careia i-am tot slujit) si ca am fost creati pentru mai mult, iar acest mai mult vine doar de Sus. Se cuvine asadar sa curatim ieslea sufletului nostru pentru ca Hristos sa Se nasca si sa creasca in inimile noastre si sa-L rugam sa ne ajute sa punem inceput bun. Sa nu asteptam ca anul ce vine sa revenim la viata dinaintea pandemiei, ci sa ne rugam pentru mai multa pace si intelegere intre semeni, pentru mai multa credinta si intelepciune, pentru sporire duhovniceasca si mantuire. Daca 2020 va insemna ceva in istoria omenirii, atunci depinde doar de noi sa insemne schimbarea in bine, schimbarea pentru care generatiile viitoare sa-si aminteasca de noi cu respect si recunostinta.
Macar sa lasam o nadejde
Sarmanilor nostri copii,
Cand Mantuitorul Se naste
Ne nastem noi orice-ar fi.
De-ar fi sa platim si în rate
Venirea lui printre noi,
De-am vinde si ultima paine
Si tot nu l-am da înapoi. (In intampinarea Craciunului)
Va doresc tuturor ca Nasterea Domnului sa va gaseasca impacati, uniti, invesmantati in iertare si bucurie sfanta, sanatosi, increzatori si plini de speranta! Sarbatori cu Pace! (Bianca Sarbu)
