Mereu actual. Din 1906 statea scris la intrare si pe bilet, asa ca m-am decis sa verific, dupa ce mai petrecusem alte doua ore la un targ de antichitati si slow food din curte. Atunci cand pasesti pragul acestui muzeu, ai senzatia ca te intorci in anumite perioade ale copilariei tale. Recunosti obiceiuri, porturi, decoratiuni sau obiecte de trebuinta de prin casa, pe care le asemeni cu cele stiute de tine. Te intrebi apoi oare de ce s-au demodat, iar astazi mai sunt folosite foarte rar sau deloc? Casa lor o reprezinta in zilele noastre acest muzeu pe care orice roman trebuie sa il viziteze si sa nu uite aspecte, lucruri sau obiceiuri care odinioara i-au schimbat viata!
Ramanem fara cuvinte atunci cand suntem pusi fata in fata cu vechile banci scolare pe care obisnuiam sa mazgalim si sa ne atragem cate o serie de lovituri cu aratatorul la palma din partea invatatoarei. Scaunele lor ne loveau des peste picioare, faceau galagie cand erau coborate sau ridicate. Parca ma si vedeam in scoala primara din Bacau sau in cea generala, desi pana atunci ne adusesera banci noi, dar era inutil sa mai incerc sa ma asez in banca, ca sa revin in anul 1994; nu mai incapeam, iar peretii micutei sali de muzeu ce intruchipau intocmai o clasa mi se pareau acum prea mici.
Am regasit apoi putineiul sau putina in care umplea bunica bors din tarate de grau si crengute de visin, covata mult iubita a copilariei in care tot ea punea sunca sau muschiul dupa transarea porcului, inainte ca acestea sa fie afumate, razboiul de tesut sau piua, obiecte demult uitate. Am zabovit langa o masa cu niste scaunele mici, asemanatoare celor din Humulesti, precum si langa o replica a calului balan, atat de mult temut de Nica si de colegii sai de clasa!
Muzeul reprezinta locul unic in care inca te mai poti bucura de porturile romanesti sau de cele ale minoritatilor, de retete stravechi si, din pacate, unele peste care au trecut anii, de un sector religios, cu icoane pictate pe sticla si chiar de o bisericuta de lemn stramutata aici in cea mai mare sala, pentru conservare de lunga durata. Ca si la Muzeul Satului, s-a folosit aceeasi tehnica de numerotare a grinzilor, la imbinari, pentru o replica intocmai cu realitatea. Am intalnit si stramosul actualelor centrale eoliene, o moara de vant de o complexitate inginereasca remarcabila pentru acele vremuri, din comuna Oituz, judetul Bacau.
Sectoarele dedicate meseriilor si breslelor cele mai importante, prezente la satele romanesti, si anume fierari, potcovari, rotari, olari sau tesatori, sunt si ele intru totul originale. De asemenea, mi-am reamintit cat de superstitiosi erau stramosii nostri, avand descantece sau ziceri pentru orice, de la deochi (rau), inundatii, seceta, incendii pana la arsuri la mana sau situatii in care un animal din gospodarie nu manca ori doi cocosi se bateau in curte (lucru ce crea o contradictie cu ale lor convingeri religioase).
Interiorul muzeului a fost refacut in culori ce se potrivesc tematicii salilor, un plus la care nu m-as fi gandit, intrebandu-ma pe alocuri de ce unele sali arata atat de rau. In fiecare dintre incaperi exista cate o doamna sau doua, mereu binevoitoare sa iti raspunda la intrebari si sa te ajute acolo unde nu stiai. Fotografierea era din pacate taxata separat si pe alocuri interzisa. Totusi am reusit sa surprind cateva cadre care sa ne ramana in minte si sa ne faca sa platim costul de 8 lei al biletului. De asemenea am aflat la receptie ca putem dona cei 2% din venit si pentru Muzeul Taranului Roman, prin Asociatia Prietenii Muzeului.
Asadar, va recomand sa vizitati macar de 2-3 ori in viata acest loc de patrimoniu si sa va inarmati cu mult calm. Vizita la muzeu poate dura intre 6 si 8 ore. Daca vi se face foame, puteti iesi si intra din nou, restaurantul muzeului fiind unul excelent pentru a ne reaminti cum ne gateau bunicile noastre. Trebuie sa avem cu totii, macar in unele momente, rabdare si ingaduinta pentru cultura si pentru o parte din istoria fiecaruia dintre noi, ce se confunda cu istoria tarii. (Razvan-Constantin Ciubotaru)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Un_pic_de_cultura_la_Muzeul_Taranului_Roman/1]}
