E de-ajuns sa spun ca nu ma pasioneaza moda intr-un mod deosebit, ca modelele cele mai trendy modele de paltoane si cizme mi se par adesea mult prea pretentioase pentru mine… si, probabil, cele mai sofisticate dintre femei ma vor cataloga drept o persoana fara gusturi sau demodata.
– De ce te imbraci atat de elegant/sexy/sofisticat?
– O fac pentru mine… vreau sa ma simt bine, sa ma simt frumoasa.
De cate ori nu ati auzit acest dialog? Din prisma mea de feminista partial convinsa, pot sa va spun ca ne-am creat aceasta falsa iluzie ca, impodobindu-ne corpul intr-un anume fel, ne facem noua un favor spiritual. Nimic mai fals. Ne imbracam, ne construim o imagine exterioara pentru a le crea celor din jur impresia de frumos… Ca sa te simti frumoasa trebuie sa receptezi un feedback de la cei din jur.
Astazi, in secolul acesta al dezinvolturii totale, al multitudinii de modele, de imagini, unul din secretele pentru ca drumul spre o cariera de succes sa fie soft este acela de a avea o imagine bine construita, placuta, care sa se asorteze cu cerintele actuale.
Aceasta este imaginea exterioara… adica ceea ce, de cele mai multe ori, pretindem. Forma completa implica si imaginea sufletului, adica acea imagine ascunsa la care au acces un numar limitat de persoane… persoanele care ajung sa te cunoasca atat cat le permiti.
Este un lucru real faptul ca tendinta actuala accentueaza importanta imaginii exterioare pana la extrem, excluzand uneori total ceea ce conteaza cu adevarat: fondul. In ceea ce ma priveste, depun mari eforturi incercand sa fac ca imaginea exterioara sa imi semene cat mai mult cu cea de fond… insa este destul de greu, pentru ca, intr-o oarecare masura, toti suntem afectati de sindromul superficialitatii. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
