Vacantele sunt momentele cele mai frumoase si cele mai asteptate, iar in urma lor ramane in suflet o amintire mereu vie, memorabila.
Incadrata in axele timpului, povestea pare fantezista. Insa, cu o vara in urma, in decurs de o saptamana, am experimentat cele 2 extreme: de pe crestele inalte alte Muntilor Stancosi, m-am afundat in valurile inspumate ale Laculul Rosu din apropierea Bicazului.
Daca as avea o singura zi in care sa vad lumea, m-as lasa purtata pe aripile timpului si as visa… la o zi de vara, undeva departe. Mi-as dori sa impart acea zi cu cineva drag, sa ii sporesc farmecul prin prezenta unui suflet in care ma regasesc. Ne trezim dis de dimineata si mergem pe varf de munte. Aerul e rece, taios, il respir, imi inunda plamanii cu prospetimea muntelui si imi trezeste simturile amortite. Stau in bratele lui si astept sa vad soarele intrezarindu-se printre nori, usor palid si timid. In fata noastra se deshid inaltimile ametitoare ale muntilor, crestele inzapezite si potecile care ne invita sa le descoperim misterele. Am urcat de nenumarate ori pe acest munte, dar de fiecare data e ceva nou in el, ceva ce ma indeamna sa il descopar, sa ma deschid maretiei lui. Ne plimbam tinandu-ne de mana, impartim un cornet de inghetata, ne afundam desculti in iarba moale si apoi privim cerul albastru. Ma simt coplesita de intinderea muntilor, atat de calmi si linistiti, ce se inchina solemn tarmului. Valurile inspumate se ciocnesc de stanci, se retrag agitate, pentru ca apoi sa caute in frenezie linistea si siguranta malului. Soarele dispare usor,ca intr-o mantie rosiatica si privim apusul de la malul lacului. E umbra si culoare, un sentiment coplesitor de armonie si calm. Oriunde as calatori caut natura, maretia unui colt de munte sau simplitatea unei plaje pustii. Iar cand nu e cu putinta, calatoresc prin aceste locuri cu ochii mintii….
M-am convins ca se ascund atatea locuri fantastice in Romania, locuri pe care visez sa le vizitez intr-o zi… (Ana Birzoi)
