In cei 25 de ani de la Revolutie am suferit de un fel de dementa colectiva care ne face sa nu mai recunoastem valoarea, sa o vedem doar partial, sa acceptam compromisul non-valorii. Luam exemplul partidului. Intr-un partid se ajunge la butoane fara sa fie nevoie de un stagiu minim, macar de un an. Sa iei un Frunzaverde sau Johannis sau altcineva si sa il arunci in functii in alt partid e dovada nesimtirii fata de acei membri de partid care au muncit ani sau zeci de ani pentru partid si care nu au fost recompensati pe masura.
Luam fotbalul, acolo unde regulamentul spune clar ca nu poate promova in prima divizie clubul care si-a cumparat locul sau a promovat nesportiv. Surpriza, avem FCM Targu-Mures, care a cumparat loc de divizie secunda in campania electorala a hotului din primarie, si Craiova, care a primit un loc cu conditia ca primarita sa retraga denunturile facute pe vremea cand sprijinea Universitatea. Surprinde lipsa de reactie a cluburilor care joaca pe teren, care se chinuiesc sa promoveze in n ani, de parca mafia fotbalului le-a inchis gura tuturor!
Luati alt sport si veti vedea ca doar Halep se bucura de atentie, desi am avut mai multe fete cu medalii europene nebagate in seama de presa sportiva de partid si de amatorii de selfie in campania lor electorala. Valoare partiala in acest caz si e chiar de rasul lumii cum se inghesuie unii sa o faca doar pe Halep cetatean de onoare al orasului, judetului, al… cosmosului.
Vreti lipsa de valoare? Acei rectori care stiu ce e cartea, pentru ca au intrat la facultate dupa ani grei de toceala, cum era pe vremea comunismului, dar care dau liber la prostime: examenul nu exista, e suficient sa prezinti un Bac si banii si se rezolva. De unde valoare, daca noi acceptam bisnitarii de diplome in functii de rectori si care, apropo, au veniturile care trec de nivelul presedintelui Romaniei, si asta la stat?!
Valoarea e astazi un cuvant aproape… devalorizat, fiind apreciat cel care da din coate, cel care se descurca, cel care e smecher sau care nu e prins si de aceea si stirile noastre sunt pe masura: x risca y ani de inchisoare, ca si cum ala a avut ghinion ca a fost prins si mai are ghinion si daca e si pedepsit pentru ceea ce a facut. Valoarea familiei e astazi tot de domeniul trecutului, nefiind apreciata normalitatea, familiile normale care isi cresc normal copiii, ci dementii care divorteaza la televizor, matracucile care scuipa ecranul si sotul in propriile emisiuni sau golanii care isi pocnesc iubitele, fie si cu pliciul. (Florentin Deac, Foto: freeimages.com)
