Au trecut zeci de ani de cand vara aduna oameni cu preocupari comune in Vama Veche, taram despre care s-au scris cantece, carti, articole, povesti pe sufletul multora dintre noi. Fiecare dintre noi, cei care iubim Vama, am lasat in urma macar un gand celor care nu o cunoscusera inca, dar care au facut-o imediat ce s-au indragostit de ea din amintirile celorlalti. Deoarece aveam gravata adanc amintirea verilor petrecute in Vama, am hotarat sa continui traditia si sa petrec si in anul acesta o perioada in Vama. Din acele cateva zile planificate, am reusit sa transform calatoria mea in cea mai lunga perioada de locuit sub miile de stele de pana acum. Fiecare zi a trecut cu gandul ca inca nu pot parasi Vama, ca trebuie sa ii descopar invelisurile, samburele care ma cheama de fiecare data sa revin. In astfel de imprejurari am realizat cat bagaj am lasat in drumul catre Vama si cat de deschisa am devenit de cum am pasit pe primele bucati de sosea si nisip, unde am si ramas vreme de doua luni.
Locul cel mai frumos din Romania este Vama. Indiferent cat de mult se schimba de la un an la altul, oricat de mult spun alti vamaioti ca se strica, va pastra mereu starea pe care o da locuitorilor ei de sezon din nou si din nou. Contine atat de multa diversitate si totodata cei care ajung aici au un numitor comun care consta nu doar in dragostea de Vama, cat in calmul care se asterne pe chipurile lor. Am intalnit oameni care veneau din diferite tari pentru prima data in Romania si au venit tocmai in acest Taram de Nicaieri, datorita povestilor spuse cu dragoste de alti vamaioti, ajunsi aici din motive inexplicabile, ca si cum ai nevoie de o chemare pentru a alege Vama. Nici nu isi doreau sa mai cunoasca altceva in afara de locul acesta, care dupa toate calatoriile lor li se infatisa drept casa sufletelor lor.
Zilele si noptile sunt aici totuna. Plaja, un pat imens si o casa primitoare, unde ceilalti oameni devin familia ta. Pictori, actori, scriitori, artisti de tot felul care isi impartasesc arta cu ceilalti, care isi spun povestea la focul de tabara din miez de noapte, sau ziua, cand valurile se sparg de gleznele lor. E locul cel mai bun pentru a-ti goli mintea si trupul de nevoia aceea de a-ti verifica telefonul, e-mailul sau agenda, unde numai cartea sau omul poate fi deschis la intamplare pentru a ti se dezvalui ceva nou.
Imi place in Vama faptul ca oamenii sunt foarte deschisi unii fata de altii. Isi impartasesc bucuriile si mahnirile adunate peste ani, toate insa cu optimism si cu acea stralucire in ochi care sa te faca sa iti privesti trecutul in aceeasi maniera. Te inspira. Legati parca cu o lesa invizibila, vamaiotii se privesc si se cunosc indata, raman prieteni peste ani, colaborand si impartasind tot ceea ce cunosc ei mai frumos. Mai mult, aici oamenii nu au uitat sa imparta, sa viseze, sa se bucure de cer si de mare. Sunt liberi, se indragostesc, viseaza si creeaza. Este ca si cum toti oamenii care au mai ramas vii si impaciuitori, cei care continua sa infloreasca printre cladirile din oras si graba altora se strang aici pentru a oferi tot mai mult si pentru a-si confirma ca oamenii frumosi inca exista.
Nu exista rasarit mai frumos decat pe Bolero al lui Ravel, cum nu exista apus mai frumos decat pe acoperisul rulotelor, cand apuci sa vezi ultima scanteie de soare. Aici intalnesti o stare de spirit care sa ajunga sufletului tau tot anul. E locul unde intalnesti cei mai buni prieteni, cei cu care revii in fiecare vara si primavara, la care te duci sa le vizitezi orasul natal, pentru a adauga vietii tale cele mai frumoase amintiri.
Aceasta oaza numita Vama Veche sterge amintirea orasului, ducand locuitorii ei dincolo de limitele conformismului, ale conventiilor de orice fel. Moda, banii, goana dupa cei patru pereti ai camerelor noastre sunt inlocuite cu dragostea de a sta sub bolta cerului care se intinde de-o parte si de alta a acoperisului corturilor de pe plaja. Nu am cunoscut loc mai frumos decat Vama, cum nu am cunoscut stare mai armonioasa decat aceea pe care o am intinsa pe patul de nisip si scoici privind pescarusii. (Francis, Foto: Wikipedia)
