Padurea se intinde de o parte si de alta a scarilor care duc spre Cetatea Sucevei. Ma opresc din cand in cand… Pentru Alexandra mea, efortul este unul destul de mare. Admiram verdele viu al frunzelor neatinse inca de degetele toamnei. E liniste si padurea pare sa ascunda mii de povesti… vechi de sute de ani. Un fosnet strabate lin, ca o adiere de vant. E un cavaler, unul pe care fetita mea nu il vazuse decat in desene animate. Poarta o mantie lunga si manusi. Fata ii este acoperita de o gluga imensa, de culoare albastra. Imi iau inima in dinti si il opresc, nu de multe ori am avut ocazia sa intalnesc un adevarat cavaler. Ii fac o fotografie cu fetita mea si inaintam apoi, intalnind si alti cavaleri, alte domnite si personaje istorice sau de poveste. Cine ar fi crezut ca in Cetatea lui Stefan, in august 2011, oamenii aveau sa se stranga cu sutele ca sa fie martorii turnirurilor medievale intre cavaleri?
Pana sa patrundem si noi in atmosfera epocii medievale, trecem pe la Muzeul Satului. Casutele, asemanatoare cu cea a bunicilor mei, asteapta linistite, cuminti sa fie admirate, ca niste adevarate bijuterii, de catre turisti veniti din toata tara. Deschidem fiecare usa, privim cu atentie fiecare tol, fiecare covata, stiubei sau ciubar. Fiecare casuta pastreaza intocmai farmecul autohton al zonei din care face parte. Nu peste tot este veselie, la una din case se aud bocete. Bocete adevarate, asa cum se bocea la inmormantari acum cateva sute de ani. Deasupra usii este pus doliu. Intram incet, dupa ce o conving pe Alexandra ca totul este un fel de teatru de papusi, la cei patru ani si jumatate ai ei, a inteles ca nu era real, ca nu murise nimeni si ca puteam intra, fara emotii.
Asadar, din tinda, am vazut camera in care era asezat cel dus in lumea cerului, pomul, colaceii si portul popular al bocitoarelor. Am vizitat apoi moara, fieraria, grajdurile si poietile, totul la fel de real cum obisnuia sa fie pe vremuri. Ne-am intors apoi la portile Cetatii, acolo unde multimea de curiosi admira Targul de Oale. Aici, printre obiecte artizanale, si-au facut locul si nelipsitele kitsch-uri menite sa capteze ochiul oraseanului. Fumul gratarelor se lasa lin peste oras, convingandu-i si pe cei ramasi acasa sa vina la Cetate.
Aici l-a intalnit fetita mea, pentru prima data, pe Danila Prepeleac. Piesa a fost interpretata de catre actorii Teatrului pentru copii si tineret „Vasilache” din Botosani. Mai tarziu a venit si „Ratusca cea Urata”, apoi am fost martorii tirului cu arcuri. Toate spectacolele, interpretate cu adevarata pasiune, au fost bine primite de catre public. Au fost prezenti mari actori, printre care si renumita Maia Morgenstern sau Victor Octav Popa. Festivalul de Arta Medievala „Stefan cel Mare”, ajuns la editia a cincea, a debutat joi, 11 august, si a inchis portile duminica, 14 august, dupa un spectacol incendiar – Ordinul Cavalerilor Argotici. Au fost cateva zile de poveste pentru Suceava, ne-am intors, chiar daca numai pentru cateva zile, in timpurile cavalerilor si a turnirurilor. Pentru cei mari a fost un prilej de relaxare, iar pentru cei mici a fost un bun prilej de a face cunostinta cu strabunii si cu obiceiurile acestora. (Rodica Puscasu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Zarva_mare_la_Cetatea_lui_Stefan/2]}
