In acest an, Sfantu Gheorghe a arborat vesminte de sarbatoare timp de 7 zile si 7 nopti. A fost vorba de o dubla aniversare, pe de o parte, 20 de ani de sarbatorire a Zilelor Orasului – organizatorii concepand un eveniment retrospectiv, menit sa creeze o amintire generatiilor viitoare; pe de alta parte, multe dintre evenimentele incluse in program au vizat cei 550 de ani de atestare documentara urbana a orasului. Ca si in anii anteriori, au fost organizate, si in acest an, targurile traditionale pentru expozanti, comercianti, mesteri populari si unitati de alimentatie publica. Printr-o intamplare, am avut oportunitatea de a urmari live mult-asteptatele concerte ale unor nume internationale, precum Smokie si CC Catch, sau autohtone, Mircea Baniciu, Hi-Q, productiile Teatrului National si ale Teatrului Nottara din Bucuresti (spre exemplu: Dialoguri si fantezii in jazz, un spectacol de Johnny Raducanu si Ion Caramitru – Teatrul National Bucuresti), programe, precum Targul Mestesugarilor si Gradina Vinului de la Muzeul National Secuiesc…
Pe langa acestea, au avut loc si doua evenimente gastronomice, de anvergura, ambele puse la cale de Brutaria Dioszegi, devenita un veritabil brand al judetului, o marca foarte apreciata in intreaga tara. Astfel, in conjunctura Zilelor Orasului a fost preparata cea mai mare paine secuiasca de cartofi din lume (aproximativ 20 kg) si cel mai mare tort cu fructe din lume (550 kg) – optiune simbolica, identica cu cei 550 de ani de atestare urbana a municipiului Sfantu Gheorghe. Tortul, odata finalizat, a fost portionat in 5.500-6.000 de felii, urmand ca oricine sa poata cumpara o felie de tort la simbolica suma de un leu (inclusiv eu). Cu banii obtinuti urma sa se realizeze o donatie: o jumatate din suma, catre un tanar din Sfantu Gheorghe, avand nevoie de un transplant de rinichi, iar cealalta jumatate, catre o asociatie locala dedicata copiilor autisti.
Calare prin Muntii Rodnei
In ultimii trei ani, Herghelia din Beclean, apartinand Ocolului Silvic din Bistrita, a inceput sa puna la dispozitia turistilor, atrasi de ospitalitatea proverbiala a locuitorilor zonei, cai din rasa semigreu romanesc, considerati cei mai buni pentru drumurile de munte. Cinci cai am gasit la punctul de plecare, la Izvorul Rosu, in dreptul singurului catun din Parcul National Rodna. Un catun cu o denumire ciudata, Valea Vinului, cu toate ca cele 50 de familii traind, acolo, ii mostenesc pe minerii, lucratori in zona, de generatii intregi. Am plecat de la altitudinea de 720 de metri si urma sa ajungem la 1.600 de metri, pe Muntele Saca. Ne-am odihnit la o stana, apoi am vizitat Poiana Narciselor. Narcisele infloresc in luna mai, in respectiva regiune montana – atunci aveti, cu adevarat, ce vedea si admira aici: cinci hectare de flori! Numarul total depaseste patru milioane de fire (aflam de la unul dintre ghizii nostri). Plecarea se face cu instructajul de rigoare, apoi se semneaza o declaratie pe proprie raspundere.
Ni se spune cum se conduce un cal, in ce constau comenzile. Prima oara, calare – o experienta inedita pentru mine… Exista mai multe trasee, propuse pentru turismul ecvestru in Muntii Rodnei – spre Lacul Lala, spre Izvorul Bailor, Dealul Popii, unde se afla amplasate opt pesteri. Anul trecut, 15 grupuri de turisti au fost conduse calare prin munti. Sezonul incepe primavara si se incheie toamna. Calatoria de o zi pe cal costa 78 de lei de persoana, iar sambata si duminica, pretul ajunge la 100 de lei. Turisti de toate natiile… Neprevazutul a constat in aparitia intempestiva in fata calului, pe care abia reuseam sa-l stapanesc, a unei adevarate team de ATV-uri, – vehicule, ce circulau cu viteza maxima, proprietarii lor claxonand, frenetic, pe aleile de munte, destinate sportului, caruia tocmai incercam sa ne dedicam. Ramane de vazut daca romanii vor renunta, vreodata, la caii-putere in favoarea calului de munte. (Doina Ana Butman)
