Mierea de albine este un produs alimentar complex care poate fi destul de usor falsificat prin o multime de procedee si tehnici clasice sau moderne. Cum sa ne asiguram ca mierea este naturala? Mierea este unul dintre cel mai frecvent falsificate produse alimentare. In general, falsificarea mierii se realizeaza prin hranirea cu zahar a albinelor, insa poate fi supusa si la alte tipuri de falsificari, mult mai nocive. Astfel, pentru marirea consistentei se foloseste amidon sau diversi hidrocoloizi, pentru corectarea gustului si aromei sunt utilizati diversi indulcitori sintetici (zaharina, ciclamati, aspartam) sau aromatizanti naturali sau sintetici.
Falsificarea culorii se poate realiza cu caramel sau culori de anilina, iar pentru a se mari durata de pastrare se apeleaza la diversi conservanti cum sunt: acidul salicilic, boric, benzoic si sarurile lor. De cele mai multe ori, pentru a creste cantitatea de miere, producatorii folosesc sirop de porumb, zahar invertit, gelatina si apa. Trebuie stiut ca nu exista metode simple si sigure prin care sa se garanteze autenticitatea mierii. Daca dorim sa fim siguri, singura cale este aceea a analizelor de laborator. Totusi, pentru a reduce riscurile consumului de miere falsificata, in conditiile in care nu testam produsul la un laborator, putem face cu usurinta urmatoarele teste:
Testul aromei: In cazul in care produsul testat provine indeosebi de la o anumita specie de planta, aroma trebuie sa poata fi imediat asociata cu acea planta. De exemplu, in cazul mierii poliflore aroma va fi chiar buchetul floral. Daca mierea poliflora nu are aroma, sau daca aroma sa este vaga ori prea intensa, atunci probabil mierea este contrafacuta.
Testul aspectului: Daca privita in lumina mierea arata perfect limpede, atunci este foarte probabil sa fie contrafacuta. De asemenea, acel minim aspect tulbure sau de impuritati ar fi de dorit sa fie omogen.
Testul chibritului: Introducem cateva bete de chibrit cu gamalia in miere. Lasam betele cateva minute, apoi incercam sa le aprindem. Daca betele nu se aprind, atunci cu siguranta mierea nu este buna.
Testul culorii: Punem putina miere intr-o lingurita. Cu varful unui creion chimic amestecam circa un minut in miere. Daca mierea nu isi schimba culoarea exista o buna probabilitate ca ea sa fie naturala.
Testul fluiditatii: Introducem in borcanul cu miere o lingurita si o ridicam. La inceput trebuie sa curga continuu, iar spre final – cand mai este foarte putina in lingurita – sa curga „elastic”, discontinuu, insa nu in picaturi. Daca mierea nu respecta aceste 2 cerinte, ea nu este naturala.
Este important de stiut ca zaharisirea (cristalizarea) mierii nu ii reduce deloc calitatile terapeutice. Mierea pusa in lichide fierbinti pentru a fi lichefiata, asa cum de regula se gaseste in magazine, isi pierde o parte dintre calitati. Zaharisirea mierii nu ne da insa prea multe informatii despre autenticitatea sa: timpul de zaharisire depinde atat de tipul de miere, cat si de temperatura de pastrare. Mierea de salcam, mai saraca in glucoza (substanta greu solubila in apa) si mai bogata in fructoza (substanta usor solubila in apa), ar trebui sa se zahariseasca mai greu. Mierea de rapita, in schimb, se cristalizeaza foarte usor, in cateva zile de la extractie.
Intrebarea care se pune este cat de nociva pentru sanatatea noastra este mierea contrafacuta. Raspunsul depinde de modul in care a fost contrafacuta. Mierea falsificata nu mai are aceeasi putere curativa ca mierea 100% naturala (deoarece concentratiile de enzime, vitamine si minerale scad) si, in plus, poate contribui la aparitia unor boli grave, riscul cel mai important fiind acela de diabet.
Pentru a fi siguri ca achizitionati miere de calitate, alegeti producatori de incredere, branduri care isi respecta consumatorii. Si nu uitati ca daca vedeti in magazine miere mult prea ieftina ar trebui sa va puneti intrebari daca acea miere este intr-adevar de calitate… Mierea buna nu are cum sa fie foate ierftina!
Sursa: Antena Satelor
