Fructele de coarne erau folosite altadata la prepararea mancarurilor si bauturilor. Marmelada din coarne, ca si cornata (obtinuta prin macerarea fructelor in alcool) erau pretuite la mesele de sarbatori si in perioadele de post. Ceaiul din coarne, menta creata, papura si roscove era folosit in cazul hemoragiilor (informatie din comuna Muereasca, judetul Valcea). Din flori se facea un ceai bun pentru bolile de stomac.
La copii, contra crampelor, se dadeau 9 coarne pisate in apa. In alte cazuri, mai grave, cand copilul zacea de pantecarie, i se dadea ceai din coaja de nuca, pere si 9 coarne. Coaja de corn se folosea in unele zone contra galbinarii. Se fierbea in apa si se lua dimineata sub forma de decoct.
Cu decoctul (preparat lichid rezultat din fierberea in apa a unor plante alimentare sau medicinale) din scoarta se faceau spalaturi contra orbaltului (adica erizipel sau branca). Frunzele de corn se fierbeau cu frunze de malin, iar decoctul se lua contra limbricilor.
Interesant este insa aspectul magic al folosirii plantei. Intr-un articol publicat in Sezatoarea (vol. IV, 1987, 151-157) este descris descantatul de plamadeala inimii.
Plamadeala inimii era buna pentru copiii speriati de deochetori. Descantatoarea producea zgomote batand cu un topor in muguri, iar un baiat inconjura casa. Se producea un dialog, cu sens de transfer de semnificatii dinspre descantec spre spatiul delimitat. (Gabriela Rusu-Pasarin)
Puteti citi continuarea pe antenasatelor.ro.
