Uneori, atunci cand dau peste necazuri, oamenii tind sa asocieze viata cu gustul amar al pelinului, ignorand sau minimalizand efectele terapeutice de necontestat ale acestei plante. Artemisia Absinthium – asa cum au denumit-o oamenii de stiinta, aceasta planta este originara din Europa, insa s-a extins rapid in toate continentele, neavand pretentii speciale asupra conditiilor solului sau a celor climatice… Asadar, fie munte, fie vale, stanca sau padure, acolo unde ajunge soarele, creste si pelinul.
Cum a ajuns pelinul o planta medicinala atat de folosita ca remediu natural? Ei bine, de-a lungul timpului s-a descoperit ca in frunze si in varfurile inflorite exista substante active cu un puternic rol antiseptic, antiinflamator, vermifug, antialergic si nu numai. Astfel, pelinul are un continut apreciabil de vitamine din grupa B si vitamina C, calciu, sodiu, fier si alte minerale esentiale in buna functionare a organismului; este recunoscut ca un eficient tonic si stimulent digestiv, un stimulator al secretiilor gastrice, un bun protector al activitatii hepatice, un excelent antifebril, dar si un bun combatant al afectiunilor reumatismale.
Infuzia de pelin, preparata din 25 g frunze la un litru de apa, cate o cana inainte de fiecare masa, reprezinta o modalitate eficienta de a usura procesul de digestie. Persoanele care sufera de rau de masina pot apela la beneficiile pelinului, consumand o cana de infuzie de pelin inainte de plecare. Aceeasi infuzie este eficienta si in indepartarea viermilor, in special a oxiurilor si a limbricilor, luandu-se cate o cana, trei zile la rand, dimineata pe stomacul gol.
Din frunzele de pelin se prepara un vin cu efect de digestiv, mai ales administrat dupa mese, preparat astfel: se lasa la macerat 10 zile, 30 g de planta la un litru de apa. In trecut, pulberea de pelin era folosita pentru inlaturarea starilor febrile, aceasta preparandu-se din uscarea frunzelor. Pentru ca are un gust foarte amar, pulberea se amesteca in bauturile dulci, cum ar fi ceaiurile indulcite cu miere sau compoturile.
Una dintre cele mai apreciate calitati ale pelinului este aceea de reglare a procesului de digestie, fiind indicat in starile de constipatie. Totusi, printre toate aceste calitati, pelinul are si contraindicatii. Folosit in mod repetat si exagerat, pelinul poate sa conduca la stari de agitatie, la insomnii sau alte tulburari nervoase.
Cataplasmele cu frunze de pelin sunt eficiente in ameliorarea durerilor musculare, in indepartarea durerii cauzate de catre intepaturile de insecte. In trecut, cataplasmele de pelin erau folosite si pentru a indeparta paduchii, iar in locurile unde erau tinute hainele se asezau cateva frunze de pelin pentru a tine departe moliile sau alte insecte.
Varfurile inflorite de pelin se foloseau pentru a inlatura petele de pe rufele murdare, pelinul fiind, pentru mult timp, folosit ca ingredient in compozitia sapunurilor. Cu toate aceste calitati, nu este de mirare ca pelinul este folosit in industria medicamentelor ca ingredient in compozitia unor medicamente pentru combaterea durerilor de cap, a cremelor impotriva afectiunilor hemoroidale, a cremelor impotriva afectiunilor genitale, a lotiunilor impotriva intepaturilor de insecte sau a luxatiilor. Acestea sunt doar cateva din beneficiile pelinului, aceasta planta amara, dar miraculoasa, care se sarbatoreste, in traditia populara, pe 1 mai. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
