In vremurile de demult, in care zeii inca mai paseau pe meleagurile pamantene, intr-un desert pustiit si indepartat, traia o fata careia ii murisera ambii parinti. Se spune ca insusi regele desertului trecu pe acolo intr-o zi si fu vrajit de frumusetea fetei, atat de mult, incat le ordona garzilor sa aduca fata la palat, chiar daca aceasta se impotrivea. Acolo, imparatul ii spuse fetei ca niciodata nu mai vazuse o fata atat de frumoasa si ca ar vrea sa o ia de sotie, asta insemnand ca ea sa fi avut totul, sa nu mai duca lipsa de nimic si sa aiba parte de respectul intregului regat.
Tare s-a mai infuriat imparatul atunci cand fata isi ridica ochii spre el si ii raspunse:
– Acolo unde nu exista iubire, toate bogatiile sunt de prisos!
Regelui nu ii veni sa creada si, manios, ordona vrajitoarelor sa faca in asa fel incat fata sa fie a lui pentru totdeauna.
– Singura cale ar fi sa se prefaca intr-un copac pe care Maria Ta sa il aiba mereu in gradina din fata camerei, alta solutie nu exista, pentru ca in inima ei e prea multa hotarare, rostira vrajitoarele cu capul plecat.
– Bine, fie, faceti ce trebuie sa faceti, vorbi regele dupa ce se gandi cateva clipe.
De indata, vrajitoarele se pornira sa rosteasca cuvinte magice si de neinteles, iara fata lua forma unui copac.
– Iata, ii spuse regele, vei sta mereu in gradina mea, asadar, acum vei fi a mea pentru totdeauna. Dupa aceste cuvinte, regele vru sa imbratiseze copacul firav, insa, de indata, pe fiecare creanga crescura niste spini ascutiti si iata ca regele nici macar nu reusi sa se atinga de copac. In serile de vara, florile copacului raspandeau un parfum magic, atat de puternic, incat regele nu putea sa adoarma, unii spun ca era din cauza parfumului, altii sunt convinsi ca remuscarile incepura sa nu-i dea pace. De atunci, umbla vorba printre oameni ca cine nu poate dormi din cauza parfumului de flori de salcam are, pare-se, ganduri care ii invadeaza noptile.
Robinia pseudacacia in denumirea stiintifica, salcamul are, dincolo de parfumul puternic, numeroase beneficii pentru sanatatea noastra. Astfel, infuzia de frunze de salcam, 50 g la un litru de apa, are un rol important in afectiunile respiratorii, de tipul bronsitelor, faringitelor sau a laringitelor), insa constituie si un puternic laxativ. Tot infuzia, insa de flori de salcam, preparata din 150 g flori la un litru de apa, s-a dovedit a fi benefica in combaterea afectiunilor digestive, hepatice, a migrenelor, a afectiunilor reumatismale, a tusei.
Impotriva tusei se recomanda si mierea de salcam, care are, printre alte beneficii, si un rol de stimulare a imunitatii. Aceasta intareste organismul, furnizandu-i tot arsenalul de vitamine si alte substante cu care acesta poate sa lupte impotriva afectiunilor sezonului rece. Atentie! Daca sunteti obisnuiti sa consumati mierea in ceai, aflati ca, in contact cu lichide fierbinti, mierea isi pierde cele mai importante proprietati, asadar, consumati mierea de salcam separat sau in lichide care sa nu fie fierbinti.
Un alt beneficiu important al mierii de salcam este acela de a indeparta starile de insomnie si de a induce un somn linistit, fapt ce ii confera organismului un plus de vitalitate. Datorita rolului sau calmant, salcamul, fie sub forma de miere sau chiar infuzia de flori, este recomandat si in cazul persoanelor care sufera de afectiuni cardiace. Cataplasmele din frunze proaspete de salcam se foloseau in trecut in ameliorarea arsurilor sau a altor rani. Desigur, datorita parfumului placut si intens, florile de salcam sunt folosite in industria cosmetica, in confectionarea parfumurilor, a lotiunilor de demachiere, tonice sau de curatare, dar si a cremelor de gomaj sau a cremelor antirid.
Dincolo de aceste beneficii, ramane mereu melancolia sfarsitului de primavara, in care aleile parcurilor sunt invadate de parfumul magic al florilor de salcam, raman noptile in care parfumul acela te duce cu gandul departe, acolo unde doreste inima ta sa fie. (Rodica Puscasu, Foto: Wikipedia)
