Demult, tare demult, cand pamantul era locuit de zei si de zeite de o frumusete rara, se spune ca pe o pajiste inflorita Zeul Vantului de Sud a zarit, printre florile rosii, albe sau violete, o fata de o frumusete nemaintalnita, cu un par superb, galben si foarte lung. De frica sa nu sperie frumoasa creatura, Zeul Vantului de Sud nu s-a facut observat de catre aceasta, ci a suspinat privind-o in fiecare zi, nestiind cum sa faca sa fie impreuna pe vecie. Nu stia sarmanul zeu cum sa faca sa se imprieteneasca cu fata, dar spera ca intr-o buna zi ii va veni o idee si frumoasa va fi a lui pentru totdeauna. Vedeti voi, sarmanul zeu se indragosti atat de tare de fata, incat nici macar nu mai sufla nici peste vai, nici peste munti, nici peste ape… nu mai sufla deloc, statea toata ziua si privea pe cea care-i furase, fara macar sa stie, inima.
Intr-o zi, Zeul vazu cu uimire ca in locul fetei aparu o alta fata, urata si cu parul gri si ciufulit, o aratare care nu semana deloc cu frumoasa de care se indragostise. Dinspre nord, Zeul Vantului de Sud simti bataia puternica a fratelui sau, Zeul Vantului de Nord. Cu mahnire, a inteles ca nu fusese singurul care se indragostise de fata, ci mai era si fratele sau prins in mrejele aceleiasi fete. De gelozie, ca sa nu fie nici a lui, nici a fratelui sau, Zeul Vantului de Nord suflase atat de puternic asupra fetei, incat o transforma in acea groaznica aratare.
Se spune ca acea frumoasa fata era papadia, de o frumusete rara atunci cand este inflorita, dar urata atunci cand i se usuca floarea si ramane doar cu acel puf, atat de usor luat de adierea vantului.
De la inceputul primaverii pana tarziu in toamna, dealurile si vaile noastre sunt pline de flori care fac din culoarea lor un adevarat spectacol in nuante de galben. Papadia, pe numele ei stiintific, Taraxum Officinale, nu este o planta pretentioasa, o gasim peste tot, fie deal, fie munte sau mal de iaz.
Dincolo de povestea zeilor indragostiti, papadia a fost folosita de catre oameni inca din Antichitate, pentru ameliorarea si cicatrizarea ranilor. Frunzele au fost folosite ca aliment inca din cele mai vechi timpuri. Radacina contine un principiu amar, luteina, tanin, vitaminele B, C, E, saruri minerale, dar si uleiuri esentiale. Odata cu evolutia tehnologiei, specialistii in analiza plantelor medicinale au descoperit in papadie un bun stimulent pentru functiile ficatului, ale rinichilor, splinei, fiind un bun regenerator al sangelui si un puternic tonic general al organismului.
Papadia are beneficii majore in tratarea gutei, a reumatismului, a eczemelor, a celulitei sau urticariilor. Salata de frunze de papadie este un adevarat remediu pentru persoanele care sufera de anemie sau afectiuni hepatice. Persoanele care sufera de boli ale ficatului pot consuma 3-4 cesti de infuzie de radacina sau frunze de papadie, preparata astfel: se fierb 50 g de radacina (sau frunze) intr-un litru de apa, timp de jumatate de ora, se lasa vasul acoperit 4 ore, apoi se consuma.
Extern, papadia se foloseste ca remediu impotriva hemoroizilor, facandu-se bai locale, cu infuzie de frunze, 50 g la un litru de apa. Infuzia preparata astfel este benefica si in cazul varicelor. Sucul proaspat de tulpina si frunze de papadie este un excelent remediu impotriva negilor.
In trecut, femeile foloseau sucul proaspat de papadie pentru a-si curata fata de pete, dar si pentru infrumusetare. Iata de ce papadia, planta atat de comuna si atat de intalnita, este, de fapt un ajutor uimitor in sanatate si frumusete. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
