Binecunoscutul anason, una dintre cele mai vechi plante aromatice cunoscute de om, face parte din familia Apiaceae, fiind inrudit cu morcovul, si creste in zona Marii Mediterane, mai ales in Turcia, Spania si Siria. Numele sau stiintific este Pimpinella anisum, dar intalnim si numele de Anisum vulgare sau Anisum officinarum. In limbaj popular i se mai spune chimion dulce. El nu trebuie confundat insa cu anasonul stea chinezesc, al carui nume botanic este Illicium verum. Planta poate atinge pana la o jumatate de metru in inaltime si poate fi cultivata ca planta ornamentala. Vara, ea face flori albe; de aceea, in limba sanskrita se numeste Shweta Pushpa, adica „floare alba, pura”. Mai mult, la indieni, Shweta este totodata un atribut al zeitei indiene a intelepciunii si a educatiei, Saraswati, care e cunoscuta si sub numele de Shwetambara.
Prin urmare, numele anasonului este cu adevarat nobil. In araba veche, numele acestei plante era anysum, din care a derivat mai apoi numele anison din greaca, apoi anisun in latina. Aceasta planta se sadeste direct in gradina, primavara. Se pot pune seminte in rasaduri, in interior, dar plantutele vor fi mult mai greu de transplantat. Cu toate ca anasonul creste in zone cu clima diferita, el are nevoie de cel putin 120 de zile fara inghet pe an pentru a produce seminte coapte complet. De aceea, el e cultivat ca planta anuala. Are nevoie de un sol bine drenat, alcalin, cu udare regulata pe durata perioadelor caniculare si uscate. De asemenea, are nevoie de cat mai multa lumina solara. Se pare ca anasonul germineaza mai eficient atunci cand este plantat alaturi de coriandru, care ajuta, de asemenea, si la dezvoltarea semintelor de anason. Acestea se recolteaza atunci cand sunt maro, coapte si umplu inflorescentele umbeliforme de culoare alb-galbuie.
Anasonul are un gust puternic, aromat, distinct, specific. Semintele si frunzele sale sunt utilizate ca ingredient culinar, dar ele au, de asemenea, multiple beneficii pentru sanatate. Anasonul e folosit ca ingredient in bucatarie de milenii, in mai multe culturi, fiind cultivat de cel putin doua mii de ani mai ales in tarile mediteraneene, inclusiv in Egipt, unde s-au gasit urme ale acestei plante care dateaza din anii 1500 i.H. Cu toate acestea, nu au fost dezvoltate foarte multe varietati de anason de-a lungul timpului. Gustul anasonului seamana oarecum cu gustul feniculului și al lemnului dulce. Totusi, din punct de vedere culinar, aceasta planta se inrudeste mai mult cu chimionul, chimenul si mararul, caci gustul sau merge de la o nuanta mai fructata pana la amarui, in functie de soiul de anason respectiv.
Intalnim anasonul ca ingredient in diferite retete de mancaruri, supe, branzeturi si alte produse lactate, deserturi, gelatine, budinci, in retete de bauturi, de la ouzo, sambuca, cocktailuri de toamna si de iarna pana la Chai Latte sau o serie de alte ceaiuri. In absint, anisette si lichiorurile Pernod se pune ulei obtinut din semintele de anason. In zona mediteraneeana, intalnim anasonul in mancaruri cu carne si cu legume. Anasonul e folosit la scara larga pentru a aroma pastele si aluaturile. Este ingredientul principal al unui tip de paine care se face in Germania, numita Anisbrod. Desigur, sunt folosite mai ales semintele, fie intregi, fie macinate. Le intalnim chiar si in prepararea unor tipuri de carnati. 
Datorita gustului sau aromat special, anasonul este folosit de multe ori in deserturi si in prepararea unor dulciuri. Perlele cu miere și anason din portofoliul Apidava sunt niste delicioase dropsuri cu miere si esenta naturala de anason. Contin 12% miere, iar beneficiilor acesteia li se adauga beneficiile anasonului: ajuta digestia si improspateaza respiratia, este expectorant in bronsite, stimuleaza pancreasul, este antiseptic, vermifug si carminativ.
Din anason se facea un ceai calmant inca din vremuri preistorice. El este mentionat de catre importanti autori din vechea Grecie si din Imperiul Roman, care ii descriu calitatile si modul in care trebuie cultivat. Vechii greci explicau cum ajuta el respiratia, cum diminueaza durerea, stimuleaza productia de urina si usureaza setea. In Biblie, in Evanghelia dupa Matei, se spune ca anasonul era acceptat ca plata pentru zeciuiala, deci era foarte valoros. Se pare ca romanii se delectau, la sfarsitul ospetelor, cu un fel de prajituri condimentate, pentru a preveni indigestia. Multe dintre acestea contineau anason sau seminte de anason. Printre acestea se numarau si prajiturile servite la finalul ospetelor de nunta. Se pare ca traditia tortului de nunta, care se aduce la sfarsitul ospatului, provine tocmai de la aceste prajituri din vremea vechii Rome…
Tot in acea perioada, se considera ca anasonul este un bun afrodiziac. Era folosit, de asemenea, pentru a preveni cosmarurile si pentru a tine departe spiritele rele, fiind pus sub perna. Amestecat cu untura de porc, anasonul era un tratament eficient pentru durerile cauzate de intepaturile de insecte sau alte iritatii ale pielii, precum si pentru indepartarea paduchilor. De asemenea, era folosit pentru improspatarea respiratiei, in tratarea tusei persistente si a durerilor de gat… si este folosit in acest scop si astazi, sub forma de bomboane de supt.
In Europa Centrala, anasonul a patruns cu adevarat abia in perioada Evului Mediu, desi fusese raspandit deja de catre soldatii din legiunile romane. In secolul al IX-lea, faimosul imparat Charlemagne cerea ca anasonul sa fie cultivat in fermele sale imperiale. Marele Albertus Magnus (secolul al XIII-lea) lauda mereu calitatile acestei plante deosebite. In anul 1305, era listat ca produs taxabil de catre regele Edward I al Angliei, ca leac, iar comerciantii care il aduceau in Londra plateau o taxa care ajuta la intretinerea si repararea celebrului London Bridge. Uleiul de anason a fost comercializat abia din anul 1800.
Principala calitate a anasonului este ca ajuta foarte mult digestia, dar are multe alte beneficii pentru sanatate. Este antiinflamator la nivel intestinal, inhiba fermentatiile la nivel digestiv, este antimicrobian, creste imunitatea generala si conține fenil-propanoizi, niste antioxidanti puternici care combat infectiile, fungii si unii paraziți. Ceaiul de anason ne scapa de raceli si gripe. Uleiul de anason regleaza unele probleme hormonale feminine, scade tensiunea arteriala si intareste inima, e antispasmodic, antireumatic. Reduce chiar si durerile de dinti. Il gasim ca ingredient in multe siropuri de tuse si medicatii pentru tratarea durerilor de gat. Uleiul de anason este util, de asemenea, in industria frumusetii, fiind benefic pentru piele si pentru parul deteriorat. Anasonul e utilizat, de asemenea, pentru aromatizarea unor sapunuri sau parfumuri.
Atunci cand in preajma nu sunt flori, albinele sunt atrase cu ajutorul mirosului de anason. Se spune ca si cainii sunt atrasi de anason, acesta fiind intalnit in unele mancaruri pentru caini, iar uneori folosit pentru a-i deruta in legatura cu unele mirosuri, in timpul dresajului pentru vanatoare. S-ar parea ca si soarecii cauta mirosul anasonului, iar uleiul de anason pus pe momeala pescarilor poate atrage mai multi pesti. (Foto: www.istockphoto.com, www.apidava.ro)
