Ruda apropiata a cimbrului, cimbrisorul (Thymus serpyllum) este o planta aromata din familia Lamiaceae. Numele plantelor din genul Thymus provine de la pestele lipan (Thymallus thymallus), a carui carne are un miros specific foarte asemanator cu al lor. La noi, cimbrisorul are multe denumiri populare: i se spune iarba cucului, tamaita, timisor, sarpunel, cimbru salbatic sau cimbrusor. In alte parti i se spune cimbru de Breckland, cimbru tarator sau cimbru salbatic.
Se pare ca aceasta planta perena, vesnic verde este originara din Europa si Africa de Nord, face flori mici roz, mov, violet sau chiar albe, care infloresc din luna mai pana in septembrie, si are un miros placut, mentolat. Exista si varietati de cimbrisor cultivat care miros a citrice. Frunzele plantei sunt de un verde inchis si sunt comestibile.
Cimbrisorul este o tufa care creste la nivelul solului, modesta, dar cu flori viu colorate, care invelesc locul in care apar. Poate fi cultivat si ca planta ornamentala, caci e foarte decorativ. Este una din cele mai potrivite varietati de plante pentru acoperirea unor suprafete din gradina cu covoare de flori, dar se potriveste si in stancarii sau in ghivece, plantata in combinatii cu alte flori. E o planta foarte rezistenta, care iubeste soarele, suportand bine canicula si seceta, dar si gerul iernii. In salbaticie, prefera solurile mai nisipoase, uscate si zonele de deal stancoase, povarnisurile sau malurile raurilor. Creste repede si este usor de ingrijit.
Vechii greci foloseau plante din familia cimbrului pentru aromatizarea salii de baie si le ardeau in temple, considerand ca ii fac mai curajosi. Romanii sunt cei care au raspandit aceste plante in intreaga Europa, caci ei le foloseau adeseori pentru a purifica aerul din locuinte si pentru a aromatiza branzeturile si lichiorurile. In Evul Mediu, oamenii puneau aceste ierburi sub perna ca sa doarma mai usor si ca sa alunge cosmarurile, iar femeile le daruiau frunze de cimbru si de cimbrisor cavalerilor si razboinicilor, pentru a le creste curajul.
Datorita parfumului sau deosebit, cimbrisorul atrage fluturii, mai ales pe cei din specia Marele Albastru. Cimbrisorul reprezinta, de asemenea, o importanta sursa de nectar pentru albine, care prepara o miere delicioasa din florile sale. Toate soiurile din familia cimbrului au mult nectar, insa cimbrisorul, fiind deosebit de rezistent, creste liber pe arii extinse in zonele stancoase si secetoase din sudul Europei, in bazinul mediteranean, in nordul Africii si in nord-estul Statelor Unite. Grecia si Malta sunt renumite pentru mierea de cimbrisor.
Cimbrisorul este un remediu binecunoscut in medicina populara, fiind folosit mai ales pentru proprietatile sale antiseptice si pentru efectul sau benefic asupra sistemului digestiv. Practic, el are toate proprietatile medicinale ale cimbrului de gradina (Thymus vulgaris), insa usor atenuate.
Intreaga planta are efecte antiseptice, antihelmintice (inlatura parazitii intestinali), antispasmodice, carminative, deodorante, diaforetice, dezinfectante, expectorante, sedative si tonice. In uz intern, trateaza sau ajuta la tratarea guturaielor, laringitelor, indigestiilor cu flatulenta, dismenoreei (dureri menstruale), colici si mahmureala. Se spune, de asemenea, ca poate vindeca alcoolismul. Nu se prescrie insa femeilor insarcinate.
In fitoterapie, cimbrisorul e utilizat sub forma de infuzie, ca diuretic, antiseptic, pentru stimularea secretiei bilei, in tratarea tusei etc. Sub forma de tinctura, este administrat pentru tratarea bronsitei. Planta contine uleiuri volatile precum timol si carvacrol, flavonoide, taninuri, serpilina, acid cafeic si acid rozmarinic. Semintele sale sunt administrate ca vermifug.
In uz extern, se aplica pe rani usoare, e bun in alinarea mastitelor, infectiilor gurii, gatului si gingiilor. Din frunze se prepara un ulei esential care poate ameliora starile de stres, insa el poate cauza si reactii alergice.
Cimbrisorul poate fi utilizat proaspat tot timpul anului sau poate fi cules atunci cand infloreste si poate fi distilat pentru uleiuri sau uscat pentru a fi utilizat ulterior.
Cimbrisorul e foarte apreciat si in domeniul culinar. Spre diferenta de alte plante aromatice, el isi pastreaza intreaga aroma si atunci cand este uscat. In multe tari arabe, condimentul numit za’atar contine in primul rand cimbrisor sau cimbru. La fel, renumitele condimente herbes de Provence si bouquet garni.
Mierea de cimbrisor este un aliment sanatos si foarte apreciat pentru gustul sau aromat, unic. Este obtinuta de catre albine fie din flora spontana de cimbrisor, care creste libera, fie din cimbrisorul cultivat in gradini.
Mierea de cimbrisor este utila si in cosmetica. Sapunul cu miere de cimbrisor de la ApiLand are in compozitie uleiuri vegetale care provin de la anumite plante, cu importante efecte cosmetice, precum si miere de cimbrisor. Aceasta miere speciala hidrateaza pielea, fiind eficienta si impotriva cosurilor si avand, in acelasi timp, efect antiseptic si antiviral. Uleiurile volatile si taninurile (substante amarui) continute de cimbrisor oxigeneaza si catifeleaza tenul, pastrand mirosul placut, aromat al plantei. (Foto: Wikipedia, www.apiland.ro)
