Pentru gutui a fost creat un gen botanic separat, Cydonia oblonga, al carui unic reprezentant este. Uneori e numit Cydonia vulgaris. Face parte din familia Rosaceae, fiind inrudit cu marul si parul. Gutuiul cu flori, o alta ruda a gutuiului fructifer, e o tufa incadrata in genul Chaenomeles, fiind numita si Japonica. Gutuiul prefera locuri insorite, dar suporta si penumbra. Florile sale albe sau roz, cu cinci petale, seamana cu cele ale rozaceelor. Gutuia, fructul, e galbena, seamana cu marul si para in interior, dar in exterior e acoperit cu perisori si are o coaja unsuroasa. Se coace destul de greu si doar in anumite conditii.
Gutuiul e originar din zona Caucazului si din nordul Persiei, dar a fost cultivat mai ales in regiunea Mediteranei. Unii sustin ca fructul interzis din Gradina Edenului era de fapt o gutuie. Despre ea se vorbeste si in Cantarea Cantarilor, se pare, atunci cand se spune despre fructul suprem. In mitologia greaca, Paris i-a oferit Afroditei fructul victoriei, desemnand-o drept cea mai frumoasa dintre zeite, dupa ce aceasta i-a promis ca i-o va da pe Elena din Troia. Se pare ca acest mar al discordiei, care a declansat apoi razboiul troian, a fost, de fapt, o gutuie. Afrodita (mai apoi Venus, la romani) este infatisata de multe ori tinand acest fruct in mana dreapta. La fel, pomul cu fructe de aur daruit de Gaia Herei la nunta sa cu Zeus, care crestea in Gradina Hesperidelor, era, se pare, un gutui, nu un mar. O urma a acestei legende se regaseste in povestea romaneasca a lui Praslea si a merelor de aur. In unele mozaicuri din Pompei apare un urs care tine in gheare o gutuie.
Gutuiul a fost cultivat de oameni inaintea marului si a parului. De altfel, se pare ca multe consemnari istorice despre care se credea ca se refera la mar vorbeau, de fapt, de gutuie. Odinioara, se considera ca gutuile vindeca nu doar trupul, ci si sufletul. Plutarh vorbea despre faptul ca mirele si mireasa imparteau o gutuie in camera nuptiala. Uneori, mireasa gusta dintr-o gutuie inainte de a merge la mire, pentru a-si improspata respiratia, iar un alt obicei al vechilor greci era sa arunce cu gutui in carul de nunta. In Antichitate, cele mai bune gutui proveneau din Cydonia, o localitate de pe coasta de nord a Cretei, care astazi se numeste Chania, si unde se cultiva si in prezent. In Evul Mediu, gutuia era un simbol al dragostei si al fertilitatii.
In epocile Tudor si Stuart, marmelada de gutui, invelita in foita de aur, era considerata afrodiziac. In alte parti, mireselor li se oferea o gutuie, pentru parfum, iar sub asternutul tinerilor casatoriti se punea tot o gutuie, pentru armonie sexuala. Chiar si Shakespeare are un personaj numit Peter Quince (Gutuie), in Visul unei nopti de vara. Bucatarii din Evul Mediu considerau gutuia drept cel mai util fruct si o condimentau cu piper, ghimbir, cuisoare, scortisoara si nucsoara. La curtile medievale si la banchete, nobilimea se rasfata cu jeleuri de gutuie – cotignac, in Franta, cotogna in Italia si carne de membrillo in Spania, populare si astazi. La noi, traditia spune ca gutuile lumineaza.
Astazi, gutuile sunt foarte populare in zonele subtropicale, Mexic si America Latina, unde pomilor precum marul nu le merge prea bine. Parfumul unic al gutuii, cu note de ananas, guava si para Bartlett, poate inmiresma intreaga camera. Spre diferenta de mar si para, gutuia nu se consuma imediat dupa culegere, caci este fie prea tare, fie prea acra, fie prea acida si astringenta. In mod ciudat, ea trebuie lasata sa inceapa „sa putrezeasca” – rezultatul va fi delicios. De asemenea, daca e coapta, carnea gutuii se inmoaie si primeste o frumoasa nuanta roz. Gutuia are un gust distinct si pronuntat. Ea poate fi mancata proaspata sau sub forma de gemuri, dulceturi (se pastreaza bine datorita cantitatii mari de pectina pe care o contine, mai ales in seminte) si compoturi, precum si ca ingredient in anumite mancaruri. Daca se mananca proaspata, e mai bine sa fie stropita cu suc de lamaie, caci altfel se inchide la culoare foarte repede, in contact cu aerul.
In bucatariile mai grele (Germania, Orientul Mijlociu si America Latina), gustul puternic al gutuii e folosit pentru a echilibra grasimile din carne de porc, vita si pui. In traditia culinara persana, in Iranul de astazi, unde exista multe retete de carne si fructe acrisoare gatite impreuna, intalnim multe retete de tocana cu carne si gutui. In Marea Britanie, sosul de gutuie insoteste, in mod traditional, potarnichea, iar in Franta, prepelita e acompaniata de felii de gutuie. In America, gutuia e populara de pe vremea colonizarii, fiind folosita la gemuri, marmelade si dulceata sau fiind adaugata, sub forma de felii, placintei de mere, pentru a o parfuma. In Grecia si Portugalia se face o foarte gustoasa dulceata de gutuie, de culoare oranj-maronie. In Maroc, gutuia insoteste, de exemplu, mancarurile din carne de miel.
Gutuia contine multa vitamina C si o mare cantitate de antioxidanti polifenolici (mai multi decat orice alt fruct din zona temperata), astfel ca ajuta organismul sa absoarba calciu si fier si lupta cu radicalii liberi, care distrug celulele. De asemenea, ajuta in protejarea fata de unele tipuri de cancer. Contine multe minerale – calciu, fier, cupru, mangan, fosfor si potasiu, precum si vitamine din grupa B, mai ales niacina (B3), folati (B9) si B6. Sucul de gutuie este tonic, antiseptic, astringent si diuretic. Fructul si sucul, mancate impreuna in mod regulat, ajuta digestia si scad colesterolul.
Siropul de gutuie e util in diaree, iar decoctul din seminte e folosit, in medicina traditionala, pentru a ajuta in cazurile de dizenterie si gonoree. Potasiul in gutui le face eficiente in reglarea presiunii arteriale. Antioxidantii ajuta la controlarea stresului. Gutuia e buna si pentru cei care au anemie, precum si pentru cei care sufera de astm si de boli cardiovasculare. Se pare ca are si proprietati antivirale, protejandu-ne si de raceala sau infectii si crescandu-ne imunitatea.
Gutuia e saraca in calorii – 100 g furnizeaza doar 57 de calorii. Pulpa si coaja contin foarte multe fibre, care ajuta la digestie. Granulele din pulpa sa sunt compuse din taninuri, mai ales catehina si epicatehina, care se leaga de toxine si chimicale, protejand membrana colonului de inflamatii si de cancer. Gutuia ajuta si la scaderea in greutate, scazand colesterolul rau, si previne bolile gastrointestinale. Se pare ca are si proprietati antialergice. Este eficienta in tratarea cistitei si a dermatitelor atopice si e recomandata ca alternativa in alimentatia celor care sunt alergici.
Nivelul ridicat de antioxidanti si vitamine din gutuie sunt benefici si pentru piele, mentinand-o sanatoasa si tanara. Antioxidantii elimina stricaciunile provocate celulelor cutanate de catre radicalii liberi, reducand ridurile, eliminand petele si decolorarile pielii si ajutand la apararea impotriva radiatiilor ultraviolete.
Dulceata de gutui Topoloveana contine fruct sub forma de cubulete in proportie de 70%. Restul de 30% este sirop concentrat de mar, pentru indulcire naturala, caci preparatul nu contine zahar. Deoarece gutuia are un continut scazut de calorii, deci o valoare energetica scazuta, aceasta dulceata este recomandata si in curele de slabire. Gutuia contine numeroase substante benefice: minerale (magneziu, fosfor, sulf, fier, cupru etc.), vitamine (A, B, C, PP), glucide, taninuri, pectina, protide, lipide, mucilagii si acid malic. (Foto: freeimages.com, www.magiun-sonimpex.ro)
