Cu totii cunoastem acest fruct deosebit de delicios, cu gust specific, dulce-amarui si un pic acidulat – nu degeaba a primit numele oficial de Citrus paradisi! Grapefruitul este un nou-venit in lumea fructelor: a aparut in urma cu doar doua secole si ceva, in Jamaica, din intamplare, dintr-un „accident horticol”. Este unic si din punct de vedere botanic, caci el nu este un simplu hibrid, o varietate rezultata dintr-o incrucisare oarecare, ci este o specie noua. Iar speciile noi de plante apar foarte rar – majoritatea pomilor fructiferi exista de milenii… Aparitia grapefruitului este un mister chiar si pentru botanisti, care nu au nici acum explicatii plauzibile. Se pare ca ar fi rezultat dintr-un pomelo si probabil ca n-ar fi aparut niciodata daca, in 1693, un capitan de nava, englezul Shaddock, nu ar fi cumparat niste seminte de pomelo din Indiile de Est, pe care le-a dus in Indiile de Vest.
O alta teorie, mai putin plauzibila, spune insa ca grapefruitul este, de fapt, o incrucisare intre pomelo si portocala dulce. Totusi, nu exista nici o dovada ca aceasta hibridizare ar fi avut loc. In orice caz, este clar ca grapefruitul provine din pomelo, un fruct originar din Indonezia si Malaezia, iar atunci cand a aparut, era mai mic, cam de marimea unei portocale, dezvoltandu-se ulterior. Unele soiuri de grapefruit cresc grupat, intr-un fel de ciorchini, oarecum asemanatori cu aceia ai strugurilor – totusi, nu foarte asemanatori. S-ar parea ca de aici ii vine si numele din limba engleza, grapefruit, insa initial s-a spus ca numele ii vine de la gustul asemanator cu al strugurilor, fapt care iarasi nu prea este adevarat. De altfel, in engleza, el poarta trei denumiri: grapefruit, pummelo si shaddock. Aceasta apropiere a gustului sau cu acela al strugurilor ii apartine primului om care a mentionat acest fruct din Jamaica, respectiv horticultorul Hohn Lunan, in jurnalul sau de la inceputul anilor 1700.
Cam in aceeasi perioada, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, grapefruitul era numit fructul interzis in Barbados, iar acest nume a fost preluat si in Jamaica, unde i se spunea micul shaddock. Cel putin asa sustinea Griffith Hughes, un alt botanist al epocii. Un alt botanist, de data aceasta specializat in citrice, William C. Cooper, spunea in cartea sa „In cautarea marului de aur” ca portocala dulce si grapefruitul cresc liber in multe insule din Indiile de Vest. In Haiti, el ar fi intalnit un citric asemanator cu grapefruitul, numit chadique, care crestea la munte. In orice caz, dupa multe ezitari, grapefruitul a fost acceptat ca specie de sine statatoare abia in anul 1830, cand a si primit numele de Citrus paradisi.
S-a considerat ca locul sau de origine este Jamaica – o alta ciudatenie, caci toate celelalte citrice provin din tari precum Malaezia, China, Indonezia sau din unele insule ale Oceanului Pacific… Si aici, botanistii exista. Au fost lansate doua explicatii. Prima spune ca grapefruitul a aparut din doua citrice care au fost aduse in Lumea Noua din Indonezia sau Malaezia. A doua spune ca el ar fi rezultat dintr-o mutatie a unui citric adus din aceleasi tari asiatice. Se pare ca, undeva prin anii 1500 i.H., chinezul I Yin ar fi mentionat in scrierile sale un fruct asemanator. Lucrurile sunt la fel de confuze atunci cand vine vorba de nume, caci pummelo si shaddock se refera, de fapt, la doua varietati ale aceleiasi specii! Acestea sunt, ambele, mai mari decat grapefruitul, au o pulpa mai ferma si sunt mai acidulate, mai acrisoare. In Marea Britanie, aceste varietati se consumau presarate cu zahar. Astazi, sunt folosite mai ales pentru gemuri. Unii le considera fara valoare din punctul de vedere al consumului, caci au coaja mult prea groasa si sunt prea acre.
In orice caz, nici in Jamaica, nici in SUA, unde a ajuns abia in secolul al XIX-lea, adus de contele francez Philippe Odet, grapefruitul nu era apreciat, la inceput, din cauza gustului sau oarecum straniu si diferit de al altor fructe. Prima pepiniera de grapefruit a fost infiintata abia in 1870, in Florida, iar in anii 1885-1890, deci abia la 60 de ani de la recunoasterea sa ca specie separata, plecau primele transporturi spre New York si Philadelphia. Practic, abia atunci a fost descoperit acest fruct de catre publicul larg.
Astazi, exista diferite soiuri de grapefruit: alb, roz, rosu, cu si fara samburi. Se pare ca soiul roz este un pic mai dulce, fiind preferat de catre americani. Grapefruitul este un pom usor de cultivat, caci nu cere multe ingrijiri, rezista chiar si la perioade scurte de ger si face fructe deja din al patrulea an de la plantare. In plus, rezista la vant mai bine decat orice alt citric si se adapteaza usor la soluri diferite. De altfel, unul dintre cele mai delicioase soiuri de grapefruit este cultivat in Desertul Sahara, insa nu poate fi transportat din cauza cojii sale prea subtiri…
Un pom de grapefruit produce in jur de 700 de kilograme de fructe pe an. 40% din productia mondiala de grapefruit e transformata in suc, iar restul se distribuie ca fructe proaspete. Cel mai mare producator este, evident, SUA. 90% din productia lumii este obtinuta in California, Florida, Texas si Arizona. Statele Unite sunt urmate de China si America de Sud. Din coaja de grapefruit se obtine ulei, iar fructul este utilizat si in medicina. Cea mai cultivata varietate este Marsh Seedless, care are foarte putine seminte. De fapt, nu exista citrice lipsite total de seminte. Din punct de vedere comercial, seedless („fara seminte”) inseamna nu mai mult de 5 seminte per fruct.
Grapefruitul are calitati cu totul deosebite, fiind foarte benefic pentru sanatate. Continand peste 80 de nutrienti si fiind incarcat cu vitamine (mai ales cu vitamina C) si cu licopen (care ii si da tenta rozalie), acest fruct intareste sistemul imunitar si previne o serie de boli. Ne scapa de pietrele la rinichi, curata ficatul de toxine, arde grasimile, reduce colesterolul „rau”, grabeste metabolismul, ajutand astfel pierderea in greutate, ne protejeaza de cancer la plamani si la prostata si poate vindeca bolile gingivale. Nivelul de zaharuri (indicele glicemic) al acestui fruct este foarte redus – aproximativ 9%.
Grapefruitul este utilizat, de asemenea, in cosmetica. Il regasim in destul de multe produse de ingrijire a pielii si de frumusete. Datorita continutului de antioxidanti si vitamine, el are efecte antiimbatranire, luptand cu radicalii liberi. Are acest efect asupra pielii chiar si atunci cand il consumam ca aliment. Mai mult, datorita continutului mare de apa, grapefruitul mentine hidratata bariera exterioara a pielii, cea care, in acest fel, apara mai bine pielea de actiunea razelor solare si a poluarii din aer. Grapefruitul are, de asemenea, excelente calitati astringente si de exfoliere, care il fac deosebit de util pentru tenurile grase si cele predispuse la acnee.
Pe langa alte produse cosmetice obtinute din ingrediente naturale, brandul romanesc Herbagen produce si un gel de dus cu grapefruit. Acest gel contine substante tensioactive si emoliente vegetale, care curata si hidrateaza stratul superior al pielii. Produsul se aplica pe pielea umeda, apoi se clateste bine cu apa. Pielea ramane curata si placut parfumata, intr-o nota fructata specifica, revigoranta. (Foto: www.freeimages.com)
