Un gust dulce-acrisor de neconfundat, un fruct unic, decorativ, luminos si sanatos… Lamaia e apreciata nu doar pentru gust si pentru calitatile nutritionale si culinare, cat si pentru proprietatile sale terapeutice, care astazi, in plina epoca a virusurilor, se dovedesc a fi extrem de utile. Lamaiul (Citrus limon) e un arbust cu frunze vesnic verzi care apartine familiei Rutaceae, din care mai fac parte, desigur, portocalul, pomelo, lime, grepfrutul etc. Frunzele sale sunt la inceput rosietice, apoi primesc o nuanta de verde inchis pe partea superioara si de verde deschis pe spate. Florile sale ies din boboci rosietici, sunt albe, au 4-5 petale lungi de 2 centimetri si sunt usor parfumate. Arbustul atinge intre 3 si 6 metri in inaltime. Traieste in medie 50 de ani, dar, cu ingrijire corespunzatoare si ferit de boli, poate ajunge la 100 de ani. Lamaiul infloreste de mai multe ori pe an, iar fructele sale pot fi culese de 6 pana la 10 ori pe durata unui an. Un arbust produce intre 225 si 270 de kilograme de lamai pe an. Exista mai multe varietati de lamai, care se deosebesc prin forma, culoare, aroma, aciditate, grosime a cojii etc.
Originea numelui sau – lemon in engleza, lamaie la noi – ar putea fi in Orientul Apropiat. Cuvantul vine din limon din franceza veche, apoi limone din italiana, din arabul laymun sau limun si din persianul limun, un termen general pentru fructele citrice, cuvant inrudit cu sanscritul nimbu, care inseamna lime. Numele citrus (la noi, citrice) vine din latina, unde desemna fie planta numita citron (Citrus medica), fie o specie de conifer (tuia). E un cuvant inrudit cu kedros din greaca veche, care insemna cedru. Posibila explicatie ar fi ca exista similaritati intre mirosul frunzelor si fructelor lamaiului si frunzele de cedru.
Din toate cercetarile efectuate pana acum, s-ar parea ca este originar din Asia, provenind dintr-un hibrid, o incrucisare intre o varietate de Citrus, grepfrut si lime. Acest hibrid crestea initial in Punjab si Kashmir (India), precum si in unele zone din Pakistan sau Australia, de unde s-ar fi raspandit in Polinezia, in urma cu patru milenii, apoi spre Asia Mica si regiunea mediteraneeana, in anii 1200 i.Hr., pe Drumul Tamaii. In Europa ar fi fost introdus abia in vremea romanilor, iar ceva mai tarziu cruciatii l-ar fi raspandit pe continent, aducandu-l din Palestina. Alti specialisti sustin, insa, ca au existat trei specii primordiale de citrice – Citrus medica (lamai), Citrus maxima (pomelo) și Citrus reticulata (mandarin) si ca toate celelalte tipuri de citrice provin din incrucisari intre aceste trei soiuri. Un studiu stiintific publicat in anul 2018 in revista Nature, care s-a bazat pe analiza ADN-ului, arata ca genul Citrus ar fi aparut pentru prima data la poalele muntilor Himalaya, in regiunile Assam din India, Yunnan din China si Myanmar.
Un desen de pe o bucata de ceramica descoperita printre ruinele Pompeiului ramase dupa eruptia vulcanului Vezuviu (anul 79 d.Hr.) arata ca lamaiul era deja cultivat in acea vreme. Cultivarea la scara larga a lamaiului a inceput insa abia in jurul anului 1450, in Genova. Astazi, lamaiul este cultivat in toate zonele cu climat de tip mediteraneean, cum ar fi California, Argentina, sudul Chinei, Chile, sudul Africii, Australia, bazinul mediteraneean. Mexicul si Guatemala cultiva lamai mai ales pentru uleiul esential extras din coaja fructelor.
De-a lungul timpului, lamaia a sedus multe personalitati, printre care Regele Soare al Frantei, care a plantat livezi de portocali si lamai la Palatul Versailles, Marie de Medici, regina Frantei, care a inclus acest fruct in meniul sau special de dupa plimbarea zilnica, alaturi de alte fructe si de dulceturi, sau Alexandre Dumas, care i-a dedicat nu mai putin de 13 retete culinare in cartea sa Grand Dictionnaire de Cuisine.
Lemnul de lamai era foarte apreciat de catre tamplarii specializati in placarea mobilei, iar uleiul esential extras din coaja lamailor era folosit in industria parfumului. In medicina, cu mult inainte de descoperirea vitaminelor, lamaia era cunoscuta pentru faptul ca imbunatateste circulatia sanguina. In secolul al XVIII-lea, dr. James Lindt a reusit sa invinga, cu ajutorul lamaii, scorbutul, cea mai raspandita boala a marinarilor din epoca. Insa abia in anul 1932 s-a dat un nume substantei antiscorbutice continute de lamaie: vitamina C sau acidul ascorbic.
In domeniul culinar, putem spune, fara sa exageram, ca lamaia este regina. E utilizata pentru a evita oxidarea unor fructe si legume, precum marul, anghinarea, prazul, banana sau avocado. Gratie aciditatii sale, e folosita la fragezirea carnii, la fel ca otetul sau vinul. Se foloseste alaturi de mancaruri din fructe de mare, ca de exemplu scoicile, sau preparate din peste. Din lamaia intreaga se prepara marmelada, asa-numitul lemon curd si lichior de lamaie. Sucul de lamaie, pulpa sau coaja rasa sunt utilizate in multe preparate culinare si bauturi. Limonada, facuta din lamaie, miere (sau zahar) si apa, este o bautura foarte populara, iar sucul de lamaie se adauga adeseori in ceaiuri sau la clatite (foarte frecvent in Marea Britanie).
De asemenea, intalnim lamaia in tot felul de dulciuri si deserturi delicioase, de la prajituri pana la inghetata si bomboane. Jeleurile cu miere, lamaie si ghimbir din portofoliul Apidava reprezinta un desert inedit, un rasfat dulce, insa nu doar pentru cei mici, ci si pentru cei mari. Sucurile de fructe continute, pe langa aroma savuroasa pe care o confera jeleurilor, asigura si necesarul de vitamina C, atat de utila pentru intarirea imunitatii generale. In Maroc, lamaile sunt conservate in borcane sau butoiase cu sare. Sarea patrunde prin coaja si prin pielita, inmuindu-le si facandu-le sa reziste pe termen aproape nelimitat. Lamaile pastrate astfel sunt utilizate in multe feluri, in bucatarie. O lamaie contine 139% din doza zilnica recomandata de vitamina C si are 22 de calorii. Contine multe fitonutrienti, printre care polifenoli, terpene si taninuri. Sucul de lamaie contine mai mult acid citric decat sucul de lime (aproximativ 47 grame/litru), aproape de doua ori mai mult decat sucul de grepfrut si de cinci ori mai mult decat in sucul de portocala.
Beneficiile pentru sanatate se datoreaza multiplelor elemente nutritionale – vitamina C, vitamina B6, vitaminele A si E, folati, niacin-thiamina, riboflavina, acid pantotenic, cupru, calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, fosfor si proteine. De asemenea, contine flavonoizi, care au puternica actiune antioxidanta. Consumul de lamaie ajuta la prevenirea diabetului, in constipatie, hipertensiune arteriala, febra, indigestie, dar imbunatateste sanatatea pielii, a parului si a dintilor. Studiile efectuate de Asociatia Americana de Urologie subliniaza ca limonada sau sucul de lamaie poate preveni formarea de calculi renali, formand citrat urinar, care nu lasa sa se formeze cristale la nivelul rinichilor. Lamaile au si puternica actiune antibacteriana – s-a descoperit prin studii ca ea distruge bacterii raspunzatoare pentru malarie, holera, difterie, febra tifoida sau alte boli mortale. Sucul de lamaie cu apa fierbinte are un puternic efect antibacterian si trateaza durerile de gat.
Coaja de lamaie contine un fitonutrient puternic, tangeretina, care s-a dovedit ca este eficient in tratarea unor afectiuni ale creierului, precum boala lui Parkinson. Se pare ca lamaia este singurul aliment din lume care este anionic, adica contine ioni negativi. Toate celelalte alimente sunt cationice, cu ioni pozitivi. Acest lucru o face extrem de utila pentru sanatate, deoarece interactiunea dintre anioni si cationi este cea care produce energia in organismul nostru. Medicina traditionala indiana Ayurveda considera lamaia foarte valoroasa. Ea este acra, calda, stimuleaza focul gastric, e usoara, e buna pentru vedere si e astringenta.
