Muscatele sunt plante decorative pe care le intalnim peste tot, fie in interior, fie la fereastra, pe pervaz sau in pergole, fie in gradina. Sunt foarte iubite, caci emana optimism si veselie – nu e de mirare ca se numara printre cele mai populare plante decorative. Fac flori multe, viu colorate, au frunze rotunjite, frumoase si usor parfumate si iubesc soarele. Astazi, odata cu revenirea interesului pentru epoca victoriana, muscatele devin, din nou, tot mai cautate si apreciate.
Nume si semnificatii
Muscatei i-a fost atribuit numele botanic Pelargonium de catre Johannes Burmain in anul 1738. Acest nume provine din cuvantul grecesc pelargos, care inseamna „barza”, caci samanta plantei seamana cu un cioc de barza. De altfel, in engleza, muscatei i se spune popular si storkbill, adica „ciocul berzei”.
In mod destul straniu, muscatelor li se spune in tarile de limba engleza Geranium, in general. Dar Geranium este un alt gen de plante, inrudit cu muscatele. Ambele genuri fac parte, intr-adevar, din familia Geraniaceae si seamana intre ele. Linnaeus a inclus, initial, toate aceste specii intr-un singur gen, Geranium, insa Charles L’Heritier le-a separat in doua genuri, in anul 1789: Geranium si Pelargonium.
In epoca victoriana, cand se comunica cu ajutorul buchetelor de flori, muscatelor le-au fost atribuite anumite semnificatii. Muscata cu frunze de forma asemanatoare cu a frunzelor de stejar insemna „prietenie adevarata”, muscata cu miros de trandafir, „preferinta”, cea cu aroma de nucsoara, „intalnire asteptata”, cea cu miros de lamaie, „intalnire neasteptata”, cea cu aroma de mar, „preferinta actuala”, iar cea cu miros neplacut, de peste, „asteptare dezamagitoare”.
Legendele si superstitiile referitoare la muscate nu sunt la fel de multe ca in cazul altor plante si flori. In Polonia, muscatele au o semnificatie speciala, fiind considerate un simbol al sperantei si protectoare ale casei. Tot in Polonia, muscatele sunt foarte apreciate in zonele industriale cu aer poluat, fiind prezente peste tot.
O legenda musulmana spune ca muscata cu miros de trandafir a aparut atunci cand profetul Mohammed si-a agatat camasa pe o nalba, dupa ce a facut baie intr-un rau. Nalba a fost atat de onorata si de fericita, incat s-a transformat singura intr-o floare frumoasa, cu frunze inmiresmate – muscata-trandafir.
Muscatele din soiul Pelargonium luridum, ale caror flori miros pe timp de noapte, erau folosite in ritualurile triburilor Zulu din Africa de Sud. Barbatul care facea curte unei femei prepara un amestec din praf de radacina de muscata si grasime de hipopotam sau de piton si se picta pe fata cu acest preparat pentru a o fermeca.
Cel putin un soi de muscata are reputatie de planta magica. In timpul razboaielor din anii 1850-1853, razboinicii din tribul Xhosa considerau ca radacinile de Pelargonium pulverulentum tin gloantele la distanta si umezesc praful de pusca al inamicilor.
Exista o mare farsa in care a fost implicat soiul de muscata Pelargonium Citrosa (cunoscuta si ca Pelargonium citrosum Van Leenni). In anii ’90, aceasta planta se vindea scump in Canada (Ontario), caci se spunea ca ar avea efect de alungare a tantarilor, fiind o incrucisare intre o muscata si Cymbopogon nardus, o iarba din China ce contine citronella. Era numita chiar citrosa mosquito-fighter. Analizele de laborator au demonstrat insa ca ea avea aceeasi compozitie ca muscata-trandafir, continand doar 0,09% citronella (unul dintre compusii activi din uleiul citronella). Nu avea nici un efect antitantari, ba chiar atragea tantarii. Cu toate acestea, exista varietati de muscate care au efect de respingere a insectelor.
O poveste interesanta este aceea a lui John Dalton, care si-a dat seama ca nu vede culoarea rosie atunci cand cei din jur descriau varietatea de muscata Pelargonium zonale ca avand flori roz si rosii, in timp ce el le vedea roz si albastre. De aici, termenul „daltonism” dat acestei disfunctii, preluat de la numele sau de familie.
O remarcabila planta decorativa
Muscata face parte din genul Pelargonium, care cuprinde aproape 300 de specii si varietati de plante perene, suculente si tufe. Cele mai multe specii sunt originare din Africa de Sud, dar si din Australia si Noua Zeelanda. Totusi, exista si soiuri care cresc in mod liber din Madagascar, Yemen, Africa de Est si Asia Mica. Primul soi cultivat in Europa se pare ca a fost Pelargonium triste, adus din Africa de Sud la Gradina Botanica din Leiden, in jurul anului 1600, perioada in care vasele europene faceau halta la Capul Bunei Sperante. In 1631, cultivatorul englez John Tradescant a adus seminte din Paris, de la Rene Morin, introducand muscata in Anglia.
Fiind originara din Africa, muscata suporta uscaciunea si arsita, insa mai putin gerul iernii. Cu toate acestea, ea este foarte usor de cultivat, de ingrijit si de inmultit. Fiind o planta perena vesnic verde, ea poate inflori chiar si iarna, in interior sau intr-un loc ferit de ger. Din Turcia provin insa doua soiuri care rezista peste iarna afara. Muscatele salbatice cresc mai ales in regiuni uscate, cu ploi putine, in soluri stancoase, dar si pe pasuni, la marginea padurilor si de-a lungul cursurilor de apa.
In general, muscatei ii plac locurile insorite, caci iubeste caldura si lumina. Crescuta in interior, are nevoie, cu atat mai mult, de lumina, fie ea naturala sau artificiala. De altfel, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, muscatele parfumate au fost printre primele plante de casa despre care s-a spus ca beneficiaza de lumina generata de becul electric inventat de Edison.
Muscatele au marimi diferite, de la 30 la 100 cm inaltime, flori si frunze de diferite forme, mai intens sau mai slab colorate. Exista muscate ale caror frunze au diferite parfumuri – menta, pin, scortisoara, lamaie, ananas, portocala, camfor etc. Aceste muscate parfumate au insa flori mai mici, nu la fel de decorative, si sunt mai sensibile. Soiurile standard, fara miros, fac cele mai frumoase flori.
Muscata, utila in multe domenii
Considerate odinioara plante „pentru incantare”, muscatele ii fascineaza pe gradinari de secole. Anii 1800 au marcat varful de popularitate al acestor plante decorative. In Anglia, erau cultivate in sere si puteau fi vazute pe la conace, dar si la ferestrele caselor modeste. In 1870, muscatele devenisera atat de populare si raspandite, incat chiar si cei care traiau in ferme singuratice aveau cel putin cateva soiuri.
Se spune ca insusi Thomas Jefferson, al treilea presedinte american si principalul autor al Declaratiei de Independenta a SUA, avea o mica colectie de muscate la Casa Presedintelui, care cuprindea si soiul Pelargonium inquinans.
Pe langa frumusetea lor ca plante decorative, soiurile inmiresmate, renumite pentru parfumul lor, sunt folosite si in industria parfumurilor. Plantele se distileaza, iar extractul e folosit ca ingredient in unele parfumuri. Muscatele din grupul Pelargonium Graveolens au miros de trandafir, care este si cel mai cautat. In Franta, in urma cu doua secole, uleiul de muscata cu miros de trandafir devenise inlocuitorul ieftin al uleiului esential de trandafir (Attar of Rose). In Anglia epocii victoriene, muscatele parfumate incepeau sa fie folosite in saculeti parfumati, ca ingrediente in anumite alifii si in bucatarie. Tot atunci, ghivecele cu muscate parfumate erau plasate in mod strategic prin casa, astfel incat, atunci cand fustele lungi ale femeilor atingeau frunzele plantelor, parfumul incepea sa se raspandeasca prin camera. De asemenea, in vasele cu apa parfumata pentru spalarea mainilor, la masa, intre feluri, se puneau frunze de Pelargonium crispum, iar aceasta muscata era numita finger bowl Pelargonium.
Uneori, uleiul de muscata este folosit si astazi ca substitut al uleiurilor de trandafir, mult mai scumpe. Astazi, China produce cel mai mult ulei de muscata cu aroma de trandafir, fiind urmata de Egipt, iar Statele Unite sunt cel mai mare importator. Din frunzele uscate ale muscatelor parfumate se pot face, de asemenea, saculeti aromatici de pus prin casa. Frunzele si florile, care sunt comestibile, sunt folosite si pe post de coloranti in deserturi, prajituri, jeleuri si ceaiuri.
Muscatele cu frunze parfumate pot fi folosite pentru a da gust inghetatei, jeleurilor, prajiturilor, unor creme de unt, ceaiurilor etc. Cele mai cautate sunt aromele de trandafir, lamaie si menta, dar si piersica, portocala si scortisoara. Printre speciile cautate in domeniul culinar se numara: cu aroma de lamaie si citrice – Pelargonium crispum, P. citronellum, P. Lime, P. Lemon Balm; cu aroma de trandafiri – P. Graveolens, P. capitatum; cu aroma de capsuni – P. Lady Scarborough; cu aroma de menta – P. tomentosum; cu aroma de pin – P. denticulatum; cu aroma de mar – P. fragrans, P. odoratissimum; cu aroma de nuca de cocos – P. grossularoides (planta anuala, o exceptie printre muscate, dar care nu este recomandata in alimentatie, mai ales femeilor insarcinate).
Pe continentul american, muscatele au ajuns in anul 1818. Colonistii, neavand alte mirodenii, le foloseau inca de atunci pentru aromatizarea mancarurilor. Nu se stie exact ce valoare nutritionala au muscatele, caci nu au fost masurate cantitatile de vitamine, minerale si nutrienti. Se considera ca muscatele parfumate sunt folosite in cantitati foarte mici, ca aromatizanti, astfel ca nu reprezinta o sursa de nutrienti semnificativa.
In Africa, muscatele sunt folosite in mod traditional si ca plante medicinale. Cunoscuta sub numele de umckaloabo sau umcka, muscata era de obicei utilizata pentru a trata infectiile tractului respirator superior (raceala etc.) si diareea. Unii sustin ca poate ajuta la vindecarea bronsitei si inflamarii sinusurilor. Este folosita si astazi, pe scara larga, ca ingredient in siropurile antitusive si antiraceala.
In cercetari recente, s-a descoperit ca muscata lupta cu bacteriile si virusurile si ca stimuleaza sistemul imunitar general. Poate ajuta la atenuarea bronsitei acute, poate reduce simptomele racelii obisnuite si durata acesteia, poate trata anumite dureri de gat (cele care nu necesita antibiotice).
In uleiul esential obtinut din perisorii de pe frunze au fost descoperiti peste 120 de constituenti chimici. Compozitia uleiului difera in functie de soi si de conditiile de crestere. Cativa dintre constituenti sunt citronelol, geraniol, linalool, mentona si izomentona (care dau mirosul de menta), limonena, pinena si metil-eugenol. Soiul Pelargonium Rose, considerat demodat astazi, isi datoreaza mirosul unei combinatii de citronelol, citronelil-format, geraniol, beta-cariofilen, linalool si geranil-butirat. Aroma de lamaie a soiului Pelargonium citronellum se datoreaza geranialului si neralului.
Muscatele contin, de asemenea, flavonoizi, taninuri si alcaloizi. Fenolii, cumarinul, proantocianii, compusii fenolici si taninurile sunt reponsabili pentru unele efecte benefice asupra sanatatii. Activitatea antibacteriana a uleiului de muscata s-ar putea datora prezentei monoterpenilor. Totusi, muscata nu trateaza boli cronice si are unele efecte secundare, mai ales la nivelul stomacului.
Despre semnificatiile si legendele muscatei a vorbit si Cecilia Caragea in cadrul rubricii Secretele florilor, realizata de Carmen State. (Foto: freeimages.com, Arhive personale)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Casa_gradina_articole/Muscata_frumoasa_africana/1]}
