Bunica-mea obisnuia sa imi zica asa: Daca stii cand si cata sare sa pui in mancare, e imposibil sa nu iti iasa ceva gustos! Cu sarea nu-i intotdeauna ca-n basmul lui Ispirescu. Dar e bine sa tii cont de cateva sfaturi. Bunaoara, despre cartofi. Cartofii curatati de coaja si pusi la fiert pentru piure se sareaza cu cateva minute inainte de a fi gata. Sarea adaugata la inceput ii va intari si nu vor ramane fainosi. Dimpotriva, cand vrei sa faci o supa sau o mancare de cartofi, sarea se pune dintru inceput. Cat despre cartofii prajiti, ei se sareaza abia dupa ce sunt gata. Nu intamplator am amintit acum despre cata sare sa pui in cartofi. Reteta pe care vreau sa v-o ofer este aceasta: papricasul de cartofi. Cu untura, in zilele de dulce, si cu untdelemn, in cele de post.
La 5-6 cartofi potrivit de mari, pui o lingura de untura sau doua de untdelemn. Si pe asta tot de la bunica o stiu: grasimea vegetala trebuie folosita in cantitate dubla fata de grasimea animala. Mai adaugi o lingurita de boia dulce (sau/si un ardei gras ori un gogosar), o ceapa potrivit de mare, taiata maruntel, si-o lingura de patrunjel verde tocat. Intr-o cratita de fonta (cu peretii grosi) pui untura la incins, inabusi ceapa in ea, cat sa devina galbena aurie, adaugi boiaua, invarti repede cu lingura de lemn, sa-si ia culoarea, dupa care pui cartofii curatati de coaja si taiati in cuburi.
Sare – dupa gust; dintru inceput, cum va invatai. Vin la rand ardeiul sau gogosarul – taiat in felii, caci rolul lui e sa dea un plus de gust. Se umple cratita cu atata apa cat sa acopere cartofii… si inca un deget pe deasupra. Se fierb cartofii la foc mic, cu vasul acoperit… musai! Iar atunci cand apa scade si cartofii sunt bine fierti, se presara patrunjel verde tocat si se aduce papricasul la masa fie fara nici un alt adaos, doar cu o salata sau niscaiva muraturi, fie cu bucati de slanina fripta, cu carnati ori cu coaste afumate sau cu alte carnuri fripte dupa cum va sunt pe plac.
Sursa: Antena Satelor
(Simona Lazar, Antena Satelor)
