Primavara, in lunile aprilie si mai, impresionantele tufe de liliac atrag privirile tuturor, caci sunt extrem de decorative. Fie ca au flori albe, fie colorate in tonuri liliachii, ele inveselesc gradinile, curtile, parcurile sau strazile… Liliacul face parte din familia Oleaceae, genul Syringa, gen care cuprinde, se pare, nu mai putin de douazeci si cinci de specii diferite. Numele botanic al liliacului comun este Syringa vulgaris. In greaca veche, syrinx insemna „tub”. Numele de „liliac” din traditia occidentala provine insa dintr-un cuvant persan care insemna „violet, liliachiu”.
Totusi, se pare ca liliacul este mai degraba originar din Peninsula Balcanica si din Asia temperata, mai exact din vechea Persie. El a fost introdus insa in Europa ca arbust decorativ abia in secolul al XVI-lea, fiind preluat, se pare, direct din frumoasele gradini ale Imperiului Otoman. Astazi, intalnim liliacul peste tot in lume unde exista o clima temperata. Exista sute de varietati de Syringa vulgaris, cu flori simple sau duble, de culori diferite.
Liliacul e un arbust impunator, care poate ajunge la o inaltime de pana la 8 metri si care creste aerisit, formand o coroana frumoasa. Facand parte din familia Oleaceae, este inrudit cu maslinul. Il intalnim atat sub forma cultivata, cat si ca specie spontana, salbatica. Poate fi crescut ca arbust, ca tufa, caci are foarte multi vlastari noi si multe ramuri laterale, insa poate fi utilizat si ca gard viu, si pe post de copac decorativ (prin eliminarea continua a vlastarilor noi). Este foarte popular in gradini, ca planta decorativa, datorita faptului ca infloreste inaintea altor plante ornamentale consacrate, precum trandafirul, calinul, bujorul etc.
Liliacul persan, Syringa persica, atinge doar 2 metri in inaltime si nu are atat de multi lastari. Florile sale sunt de un liliachiu deschis. Alte varietati decorative sunt liliacul coreean pitic (Syringa velutina), care ajunge la 3 metri inaltime si are flori liliachii-roz, liliacul cu flori miscatoare (Syringa reflexa) din China, de 4 metri, cu flori rozalii, liliacul unguresc (Syringa josikaea), inalt de 3 metri, cu flori albastrui-violet fara parfum, si liliacul Daphne (Syringa microphylla) din China, inalt de doar 1,5 metri, cu frunze mici, muguri de un rosu inchis si flori de un roz pal. Liliacul chinezesc (Syringa chinensis), numit si liliacul Rouen, este un hibrid cu ramuri groase, o incrucisare intre liliacul comun si liliacul persan.
Frunzele liliacului sunt petiolate, iar florile sale cresc in inflorescente mari, de aproximativ 15 centimetri, sunt parfumate si pot avea tot felul nuante, de la alb pana la rosiatic, albastru, liliachiu sau violet intens, in functie de soi. Mai recent, cultivatorii au obtinut chiar si flori galbene! Liliacul salbatic are intotdeauna flori violet. Acest arbust prefera un sol neutru, bine drenat si nu suporta excesul de umiditate. Are nevoie de multa lumina directa.
Elegantul liliac nu este doar decorativ, ci are si numeroase aplicatii medicinale si terapeutice, fiind utilizat in medicina naturista, mai ales in aromaterapie, fitoterapie si gemoterapie. Odinioara era utilizat pentru indepartarea parazitilor intestinali, pentru scaderea febrei si chiar pentru tratarea malariei. Florile de liliac sunt comestibile, avand un gust oarecum amarui, floral si fiind astringente. Ele au importante efecte tonifiante si febrifuge, fiind benefice in unele afectiuni cu febra si in astenii. Consumate raw, ele pot atenua unele afectiuni sau dereglari ale stomacului, precum constipatia sau flatulenta, prin stimularea circulatiei sanguine la nivel local. Frunzele au, si ele, efecte febrifuge, vermifuge si vasodilatatoare, fiind folosite ca adjuvant in combaterea febrei, a anghinei pectorale si in deparazitarea intestinala. Fructele scad si ele febra, stimuland transpiratia. Mugurii de liliac sunt utilizati in bolile cardiovasculare, in amestec cu alcool si glicerina.
Se pare ca liliacul are si un efect mai rar, asa-numita proprietate antiperiodica. Acest lucru inseamna ca el impiedica sa revina anumite afectiuni si boli grave precum malaria. Lucrurile nu sunt inca dovedite, insa cercetarile efectuate pana in prezent par sa confirme aceasta proprietate speciala. In mod traditional, oamenii beau infuzii din frunze si fructe de liliac in acest scop, de a preveni revenirea unor boli.
Uleiul esential (volatil) de liliac este obtinut din frunzele de liliac printr-un proces de distilare la aburi si are o culoare liliachie si un miros floral deosebit de placut. Acest ulei are si el o multime de beneficii pentru sanatate. Poate atenua reumatismul si artritele, poate reduce febra, este verfimug (distruge viermii intestinali fara a ne afecta organismul), are efect antifungic, poate trata unele probleme sau disfunctii ale stomacului si este astringent pentru piele, reducand ridurile si incretiturile si redand stralucirea epidermei. De asemenea, datorita miresmei sale dulci, uleiul esential de liliac atenueaza starile de anxietate, calmeaza stresul si surescitarea intelectuala, conferind o stare de armonie generala, si chiar previne depresiile. Unii terapeuți utilizeaza uleiul de liliac chiar si in tratarea unor rani minore ale pielii, cum ar fi mici taieturi sau zgarieturi, precum si a unor arsuri solare. In plus, acest ulei este un puternic agent antibacterian, fiind un agent de sterilizare ideal, care nu doar ca elimina bacteriile care produc infectii, ci lasa si un miros placut in intreaga locuinta. Pentru un miros mai sofisticat, uleiul de liliac poate fi combinat foarte bine cu uleiuri esentiale de frezie, crin si levantica.
Uleiul esential obtinut din flori de liliac violet are un efect calmant, relaxant, iar cel obtinut din flori albe are mai degraba un efect de stimulare a senzualitatii. Acest ulei din flori este foarte greu de obtinut, iar pana de curand acest lucru nu a fost posibil. Datorita parfumului lor special, dulce si placut, florile sunt utilizate, desigur, si in industria cosmetica Pe langa alte produse cosmetice obtinute din ingrediente naturale, brandul romanesc Herbagen produce si un gel de dus cu liliac. Acesta contine substante tensioactive si emoliente de origine vegetala, care curatat si hidrateaza epiderma. Gelul se aplica pe pielea umeda, apoi se clateste bine cu apa. Pielea ramane curata si placut parfumata, intr-o nota florala specifica.
Liliacul poate fi un ingredient interesant in mai multe preparate culinare de casa. Florile sale pot aromatiza mierea, vinurile, lichiorurile sau unele siropuri naturale si pot conferi un gust special unor jeleuri sau unor inghetate.
Un detaliu interesant: lemnul de liliac se pare ca reprezinta una dintre cele mai dense esente din Europa. In vremurile trecute, era utilizat pentru fabricarea unor instrumente muzicale precum fluierele sau cimpoaiele. Datorita rezistentei sale si a faptului ca are crengi ce cresc in forma literei Y, el era utilizat si de catre copii la constructia prastiilor.
