Hribii, cu haina lor maronie, rotunjori si bonomi ca niste… burghezi parizieni din veacul XIX! Odata ce ati poposit cu ei in bucatarie, puteti totusi sa faceti un lucru: sa inchideti ochii si, tragand in piept mirosul de reavan, de frunza umeda, de pamant, sa va imaginati pentru o clipa ca sunteti in padure. Dar cum ii preparati?
Aveti trebuinta de: 1 kg hribi, 250 ml smantana, o ceapa, sare, malai (pentru mamaliga), mujdei.
Hribii se clatesc iute sub jet de apa rece. Chiar daca sunteti tentati sa ii lasati mai multa vreme in apa, sfatul meu este sa nu o faceti. Apa rece ar putea sa oxideze „carnea” cea alba a hribilor. (Si se vor si umfla de apa… ca nu degeaba li se mai spun ciupercile, de orice fel ar fi ele,… bureti!) Si, oricum, ii veti fierbe in doua-trei ape, timp „sa se lase” nisipul si sa se limpezeasca. Dar inainte de a-i arunca in oala, nu uitati sa ii taiati in felii. In ultima apa adaugati o ceapa taiata marunt. Lasati sa fiarba asa, dimpreuna, vreme de un ceas, la foc potolit, adaugand din cand in cand apa calduta.
In ce priveste hribii – ca, de altfel, orice alta mancare cu ciuperci -, sunt cateva reguli de baza care trebuie respectate. Cele legate de apa le-am numit deja. Ar mai fi de stiut ca sare se adauga putina si numai la sfarsit. E bine sa nu folositi condimente de nici un fel, caci gustul ciupercilor e unul condimentat „de la natura”.
Cand credeti ca hribii au fiert, luati o felie cu dintii furculitei si gustati, de se topeste in gura inseamna ca e gata – adaugati smantana. O cana mare, chiar si sa „intreaca” putin, pentru un kilogram de ciuperci. Se lasa pe foc numai cateva clocote, invartind intruna cu lingura de lemn, sa nu se prinda de fundul vasului. Apoi se stinge focul, se presara marar tocat marunt si se serveste cu mamaliguta calda, cu mujdei, cu horinca ori vin alb (dupa cum vi-i placul) si neaparat in tapurituri si acorduri de titera…
Reteta culeasa de Simona Lazar din Sighetul Marmatiei.
Sursa: antenasatelor.ro
