Sunatoarea (Hypericum perforatum) este binecunoscuta pentru proprietatile ei medicinale, fiind eficienta in nenumarate afectiuni si boli. De altfel, multi herbalisti au numit-o si o numesc fara sa ezite planta-minune, iarba-minune. Planta este originara din Europa, insa astazi creste peste tot in lume, mai ales in zonele temperate, care ii priesc. Planta erbacee perena, sunatoarea face parte din familia Clusiaceae. Prefera solurile sarace in nutrienti, astfel ca o gasim mai ales in locuri deschise, pe pasuni si campuri, pe terenuri necultivate, virane sau abandonate, pe marginea drumurilor si chiar in zone mlastinoase.
Genul Hypericum cuprinde cam 400 de varietati de ierburi si tufe. Toate soiurile fac floricele galbene sau aramii, frumoase si vesele, cu patru-cinci petale, multe stamine si un singur pistil. Sunatoarea creste in forma unei mici tufe ierboase, avand o inaltime de 40-80 cm, multe ramificatii si multe frunze de forma alungita. Face cateva duzini de flori galbene cu cinci petale si cu mici puncte negre pe margini. Zdrobite, aceste flori produc un suc uleios galben-rosiatic, utilizat mai ales in uz extern. Frunzele de sunatoare au din loc in loc niste pungi secretoare, sub forma unor puncte translucide, de unde denumirea de perforatum din numele sau botanic.
La noi, sunatoarea mai e numita pojarnita, drobisor, harnica si inchegatoare. In alte tari, este cunoscuta si ca iarba Sfantului Ioan (St. John’s Wort), caci infloreste in apropierea zilei de 24 iunie, Ziua Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, care este apropiata de solstitiul de vara – 21 iunie. Iar numele botanic de Hypericum vine din cuvintele grecesti hyper („deasupra”) si eikon („imagine”), avand legatura, dupa cum sustin unii, cu traditia agatarii plantei deasupra icoanelor religioase in Ziua Sfantului Ioan Botezatorul, pentru protectie impotriva raului.
Exista multe superstitii legate de sunatoare. De altfel, aceasta planta are un istoric bogat in ceea ce priveste ritualurile magice. Unii cercetatori sunt de parere ca numele ei latin (Hypericum) inseamna, de fapt, in limba greaca, „peste o aratare”, fiind in legatura cu credinta ca aceasta planta este atat de nociva pentru spiritele rele, incat simpla ei mireasma le face pe acestea sa fuga departe… Un poem dedicat ei in secolul al XV-lea spune ca, daca o culegi in noaptea Sfantului Ioan, la miezul noptii, toate farmecele si vrajile se destrama, iar diavolul si vrajitoarele isi pierd puterea de a face rau…
In orice caz, actiunile medicinale ale acestei plante miraculoase erau cunoscute si pretuite de cei vechi. Grecii antici utilizau sunatoarea ca remediu pentru numeroase afectiuni, de la depresie si anxietate pana la sciatica sau intepaturi de insecte, arsuri si taieturi. Atat Pliniu cel Batran, cat si Dioscorides au utilizat sunatoarea pentru uimitoarele sale calitati medicinale. Dioscorides, care era medic chirurg al armatei romane, are numeroase note, in scrierile sale medicale, despre aceasta planta referitor la efectele ei tamaduitoare asupra ranilor si arsurilor.
Cercetarile moderne arata ca, in uz extern, este foarte eficienta la nivel cutanat, in afectiuni ale pielii, iar in uz intern ca antioxidant, ca agent neuroprotector, in cazuri de boli cauzate de inflamatii, de bacterii sau de virusuri, in sindromul premenstrual si in menopauza, in cazul unei muscaturi de sarpe sau in afectiuni gastrointestinale. Exista foarte multe preparate medicale care contin sunatoare, mai ales in Europa. In Germania, sunatoarea este antidepresivul numarul unu si a fost studiata pe larg de catre Comisia E, comisie stiintifica guvernamentala. Se pare ca efectul ei antidepresiv se datoreaza substantelor hypericina, hyperforina si pseudohypericina. Hypericina se gaseste in cantitati foarte mari in florile plantei.
Sunatoarea este aromatica, astringenta, resorbanta, expectoranta si nervina (intareste sau calmeaza nervii). E folosita in afectiuni pulmonare, tulburari ale vezicii urinare, incontinenta urinara (la copii), dizenterie si diaree, viermi intestinali, isterie si atacuri de panica, hemoragii si icter. Este tonica pentru sistemul nervos, actioneaza ca sedativ si antidepresiv si are efect atat asupra mentalului, cat si asupra fizicului.
Cand sunt infuzate in ulei (de masline), florile de sunatoare dau un frumos ulei rosiatic, care e utilizat cu succes in tratarea sciaticii, problemelor cutanate si a durerilor musculare. Culoarea rosie a uleiului se datoreaza substantei hypericina continute de flori, iar acest ulei este un puternic antiviral, antiseptic si stiptic (astringent pentru uz extern). 
Sunatoarea este benefica in cazuri de afectiuni cutanate, de la urticarie si eczeme pana la acnee si edeme. De asemenea, detoxifica organismul. De aceea, in infuziile de plante indicate pentru mentinerea sanatatii pielii, detoxifiere si purificare intalnim si aceasta planta medicinala. Ceaiul Dermatofitus de la Faunus Plant, 100% natural si obtinut prin prelucrare manuala, contine 10% sunatoare (parti aeriene) si are importante efecte cicatrizante, antibacteriene, antimicotice, antiseptice, depurative si antiinflamatoare. Acest ceai este inclus si in cura de detoxifiere recomandata de Faunus Plant. (Foto: www.istock.com, www.faunusplant.ro)
