Azi am sa va spun o poveste dulce, din Ardeal, extrasa dintr-o scrisoare primita mai demult de la Dorina Elena Vardea, de felul ei dintr-un sat din județul Alba: De mic copil mi-a placut zaharul, l-as fi pus in orice, de la tocanite la ciorbe drese cu smantana. Reteta ce urmeaza poate nu-i tocma’ ardeleneasca, da’ sigur tat Ardealu’ o stie si a facut-o macar o data la sarbatori. E reteta ce imbie orice om in bucatarie, fie ca-i mai firav ori mai bine facut, fie ca-i copil „de tata” ori om in „tata firea” trecut prin viata si prin locuri. Nu-i greu, da e tare gustos.
Cum se pregateste prajitura asta minunata, de mi-a dat-o in grija doamna Dorina?
Din cuibarul zburatoarelor se iau vreo 6 oua, asa, potrivite. Vreo zece linguri de zahar, vreo 4-5 mere frumoase si jumatate de kil de lapte va ajung deocamdata. Doua linguri de zahar le ardeti intr-o cratita nepretentioasa, de fonta. Pana se topeste minunea dulce a naturii, luati ouale si le bateti cu zahar, nici prea incet, dar nici prea iute, asa, cat sa fie armonie.
Dupa ce incepe sa se inchege, puneti laptele, tot cate un pic, si amestecati bine. Cand zaharul s-a topit si incepe a se intinde timid pe tot fundul cratitei, stingeti focul si apucati a invarti oala ca zaharul sa se prelinga si pe margini. Acuma puneti merele taiate felii rotunde, potrivit de groase pe fundul cratitei, apoi amestecul din oua, zahar si lapte si dati-o la cuptor pentru vreo 25 de minute. Intre timp, mai luati vreo patru oua, vreo patru linguri de faina, patru de zahar, o lingura de ulei si niste bicarbonat stins cu niste otet.
Din toate astea faceti un aluat cam asa: bateti bine albusurile, asa cat sa poata un copil nazdravan sa tina vasul intors, apoi, intr-alt vas, bateti galbenusurile cu zahar, apoi cerneti faina ca niste nouri albi vara pe cer, puneti bicarbonatul, inchegati bine si mai apoi puneti albusul, amestecand incet, ca o domnisoara suava. Dupa aia scoateti din cuptor cratita si turnati aluatul aista, bagati iarasi in cuptor si asteptati sa se coaca. Cand s-a copt, scoateti oala si intoarceti prajitura pe o farfurie mai maricica. Se lasa la racit in vreo camara ori pe vreo prispa, asta daca va lasa sufletul sa nu gustati inainte sau daca vreun copil strengar nu voieste a vedea daca-i buna ori ba.
Sursa: Antena Satelor
(Simona Lazar, Antena Satelor)
