Vlad Hogea recidiveaza. Condeiul, pasiunea comunicarii, nu-i dau pace. Astfel ca, in mod firesc, doctorul in istorie, expertul in comunicare si relatii publice, omul politic si, inainte de toate, scriitorul si omul de presa ne ispiteste cu o noua aparitie editoriala. Dupa ce trecusera deja cativa ani de la aparitia celor doua volume, de aproximativ 400 de pagini fiecare, formand Antologia pamfletului romanesc, Vlad Hogea ne propune acum o excelenta selectie a capodoperelor romanesti ale genului. Incepand cu Nicolaus Olahus (1493-1568) si terminand cu numele de referinta ale secolului trecut. Trecand de la atacul servitutii fata de comunism, al lui Pamfil Seicaru, la atacul impotriva Europei Libere al lui Eugen Barbu. Pozitii, viziuni si limbaje atat de diferite…
In introducere autorul ne marturiseste, Antologia la care visa Pamfil Seicaru am alcatuit-o eu, cum m-am priceput mai bine, in 2005. Acum recidivez cu un volum de capodopere pamfletare, pe care le redau nu doar culturii autohtone, ci intregii umanitati. Si, intr-adevar, sunt pagini de exceptie care, cu siguranta, merita sa fie citite si recitite. Dincolo de valoarea lor literara, ele sunt menite, in acelasi timp, sa ne mai arate odata ca – asa cum pe buna dreptate subliniaza Vlad Hogea in Cuvantul inainte – Injuratura nu e pamflet. Scuipatul – nici atat. Nici bata in cap, nici capul in gura, nici picioarele in coaste. Nici onomatopeele grohaite, fornaite, latrate ori mugite. Violenta, stupiditatea si primitivismul n-au de-a face cu pamfletul. Pamfletarii sunt rari ca iarba de leac… Mediocritatea si pamfletul nu pot sta impreuna. Pamfletul este excelent sau nu e deloc. Dupa cum scria Arghezi, Pamfletul se invarteste in jurul obiectului cu oarecare frumusete de corb: intre doua zboruri circulare, ciupeste, zgarie, inteapa, rupe… Un criminal omoara de multe ori involuntar… Pamfletarul se strecoara pretutindeni… chinuindu-si victima cu o sadica voluptate.
Vlad Hogea – Capodopere ale pamfletului romanesc, Editura Business Adviser, Bucuresti, 2011
