Marti, 29 martie, ora 18.00, va avea loc la Muzeul Taranului Roman, Clubul Taranului, conferinta cu tema Covorul otoman, intre arhetipul transilvan si pictura lui Ghirlandaio, moderata de Vintila Mihailescu, introdusa de Ioana Popescu si sustinuta de Dan Sava Ionescu.
In vechime, covorul era un element esential al locuirii: pentru populatiile nomade, el reprezenta materia insasi a arhitecturii, covorul devenea podea, perete, mobilier, loc de rugaciune; pentru Europa, unde tesaturile de lana imbracau peretii, mesele, lazile si paturile, sau marcau locurile importante din casa, palat sau biserica, covorul devine scoarta a lucrurilor. Pana astazi inca se poate vorbi despre o moda a locuintei cu pereti si mobile imbracate, a unui interior cald si colorat, dar mancator de lumina, in paralel cu cea a locuirii intr-un spatiu luminos, aerisit si pur, in care rolul tesaturilor decorative este preluat de culoarea uniforma sau de tapetul discret al peretilor.
Poate se stie mai putin ca o buna parte din covoarele turcesti din secolele XV-XVI au fost denumite dupa pictorii europeni in lucrarile carora apar; de aceea vorbim despre covoarele Crivelli, Memling, Holbein, Lotto, Bellini, Ghirlandaio. Povestea ar fi cam asa: arhetipul covorului exista ca obiect atunci cand pictorul i-a inclus imaginea in compozitia tabloului; pictat cu mare grija pentru detaliu si in toata splendoarea sa, modelul a ramas in memoria colectiva pastrand numele artistului.
Daca ne referim numai la covoarele Ghilandaio, cu siguranta insa nu se stie ca arhetipul lor se afla si astazi in Transilvania, la Biserica Evanghelica din Halchiu.
Mai multe informatii gasiti pe: www.muzeultaranuluiroman.ro
