Seria traditiilor autentice romanesti de celebrare a innorii timpului in prag de primavara se continua, in aceasta luna, mai exact pe data de 17 martie, cu sarbatoarea cunoscuta in calendarul popular sub denumirea de Alexii. Numele traditiei deriva de la Cuviosul Alexie, sfant care a trait in Imperiul Roman al secolelor IV-V si care, datorita inaltei sale vieti duhovnicesti, a fost supranumit Omul lui Dumnezeu sau Alexie cel Cald. Cunoscut ca sfant facator de minuni pe ape, Cuviosul Alexie este considerat si patronul vietuitoarelor care ierneaza sub pamant, sub pietre, in scorburi, sub scoarta copacilor.
La sase luni dupa Ziua Crucii, marcata la 14 septembrie, cand se spune ca Sfantul Alexie incuie Pamantul, pentru a-i feri pe oameni de pagubele pe care micile vietati le pot provoca, ziua de 17 martie este momentul in care, potrivit traditiei, Cuviosul Alexie incalzeste si redeschide Pamantul pentru a elibera vietatile din hibernare.
In aceasta zi, spatiile din jurul gospodariilor sunt purificate prin focuri ritualice sau zgomote de intimidare, menite sa indeparteze jivinele si spiritele malefice, cuibarite, pe timp de iarna, in jurul casei. Focurile aprinse cu aceasta ocazie sunt un simbol al fertilitatii naturii, data de 17 martie fiind un moment important in calendarul pomicol traditional. In aceeasi zi se scot stupii cu albine, iar pescarii care doresc sa aiba noroc la pescuit trebuie sa tina post negru. De aceeasi traditie se legau, in trecut, si anumite interdictii de munca, precum cele de a toarce, tese sau folosi acul, foarfecele si furca de tors. Daca broastele incep cantatul inainte de Alexii, este semn ca vremea va fi mohorata, insa daca incep sa cante chiar in ziua de 17 martie, zilele de primavara se anunta calduroase si cu mult soare.
Exista si astazi regiuni din Romania unde traditia populara, pastrata intacta, se impleteste cu nucleul religios al sarbatorii, doua exemple fiind satele din Bucovina si unele comunitati rurale din zonele de deal si de munte din Ardeal. (Oana-Ilinca Moldoveanu)
