In Biserica Ortodoxa, ziua de 21 mai marcheaza data de praznuire a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cei intocmai cu Apostolii.
Flavius Valerius Constantinus, cunoscut drept Constantin I cel Mare, s-a nascut in jurul anului 274, in orasul Nassius, pe teritoriul actual al Iugoslaviei, devenind suveran al Imperiului Roman in anul 306, dupa invingerea lui Maxentiu (fiul imparatului Maximian). Potrivit istoricului Eusebiu, Constantin a vazut pe cer, in timp ce se indrepta spre locul bataliei cu Maxentiu (la Ponte Milvio – la nord de Roma, pe Tibru), o cruce stralucitoare, cu inscriptia In hoc signo vinces, adica Intru acest semn vei invinge. Apoi, in timpul noptii, insusi Mantuitorul Hristos i s-a aratat in vis, cerandu-i sa puna semnul Sfintei Cruci pe stindardele soldatilor. Ascultand indemnul Mantuitorului, Constantin castiga batalia, iar in semn de multumire, imprima, pe Arcul de Triumf ridicat la Roma, cuvintele Instinctu divinitatis, adica Prin inspiratie divina.
In anul 313, Imparatul Constantin promulga Edictul din Milano, prin care crestinismul este recunoscut oficial in Imperiul Roman, acordand crestinilor libertatea de cult. Biserica este scutita astfel de impozite, poate primi donatii, iar episcopii au dreptul sa ii judece pe cei care nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. De asemenea, Imparatul Constantin a inlaturat din legile penale pedepsele care contraziceau spiritul crestin, precum rastignirea, stigmatizarea (infierarea) sau zdrobirea picioarelor. In anul 325, Imparatul Constantin a convocat primul din cele sapte Sinoade ecumenice, la Niceea. Cu aceasta ocazie, a fost condamnata invatatura lui Arie (erezia ariana), elaborandu-se primele sapte articole ale Crezului – simbolul de credinta -, prin care se adopta formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal, existand, asadar, din vecie. Tot atunci s-a fixat data Pastilor – in prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara.
De numele lui Constantin cel Mare se leaga si reconstructia orasului Byzantium, redenumit Constantinopol, adica orasul lui Constantin, in 330. Momentul marcheaza inceputul influentei Imperiului Roman de Rasarit asupra intregului continent, ca centru cultural si economic. In epoca, orasul lui Constantin era adesea supranumit Nova Roma Constantinopolitana – noua Roma a Constantinopolului.
Imparatul Constantin s-a botezat in ritul crestin pe patul de moarte. La scurt timp dupa aceea, la 21 mai 337, s-a stins in Nicomidia (astazi, orasul Izmit, din Turcia), fiind inmormantat in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el insusi.
Imparateasa Elena, mama Imparatului Constantin, pe numele ei Flavia Iulia Helena, s-a nascut in provincia Bitinia (regiune romana situata pe teritoriul Turciei de astazi, in nord-vestul Podisului Anatoliei, pe tarmul Marii Marmara), in jurul anului 250. A devenit sotia Imparatului Constantius Chlorus, insa, la porunca lui Diocletian, acesta divorteaza de ea. Imparateasa Elena nu s-a recasatorit, ci a dus o viata retrasa, ramanand aproape de fiul ei. Constantin cel Mare a numit-o pe mama lui Augusta, oferindu-i acces nelimitat la comorile imperiale, pentru a gasi relicvele traditiei iudeo-crestine. In anul 325, in timpul unei calatorii la Ierusalim, Imparateasa Elena a descoperit, pe dealul Golgotei, Crucea pe care fusese rastignit Iisus Hristos. Traditia spune ca, in urma sapaturilor, au fost gasite trei cruci. Pentru a se identifica Sfanta Cruce, cu cele trei cruci a fost atins, pe rand, un mort, care a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Mantuitorului.
Printre numeroasele locasuri ridicate de mama lui Constantin cel Mare, Imparatesei Elena i se datoreaza si Biserica Sfantului Mormant, Biserica Nasterii din Bethleem sau cea din Nazaret. Imparateasa Elena a incetat din viata in anul 330.
In Bucuresti, puteti vizita Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena din apropierea parcului Cismigiu, de pe strada Sfantul Constantin, numarul 33. (Oana-Ilinca Moldoveanu)
