Bunatatea este o virtute care infrumuseteaza caracterul unui credincios si prin care se dovedesc intelepciunea si superioritatea lui, este o floare, este o esenta a vietii morale si semn ca suntem rupti dintr-o lume nepamanteana. Bunatate inseamna dragoste, toleranta, darnicie, intelegere. Bunatatea este linistea, pacea pe care o simti mereu si din care daruiesti intruna, neconditionat. Este adevarat ce a spus Montegazza: Omul bun nu se bucura numai el singur de faptele sale, ci raspandeste in jurul sau o atmosfera de fericire, pe care o respira toti cei care-l inconjoara.
Nu oricine vrea sa fie bun, desi oricine poate sa fie bun! Cand omul traieste numai pentru el, este o lumanare neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Dar daca daruieste lumina si caldura, atunci are un sens. Pentru asta trebuie sa daruim ceva: iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtam in inima. Sa nu ne temem ca devenim mai mici. Asta e o iluzie. Inlauntrul nostru e mereu lumina.
Trebuie sa ne gandim, cu pace in suflet, ca sunteti ca o lumanare aprinsa. Eu sunt numai o simpla lumanare aprinsa. Singura luminez mai putin. Dar cand suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice. Si la noi, oamenii, e tot asa, „impreuna luminam mai mult”.
Fiti buni! Azi mai mult decat ieri, maine mai mult decat azi. Nu e usor, dar omul insusi este doar ceea ce vrea sa fie. Azi, nu maine! Daca nu zbori astazi, nu zbori niciodata! Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti! Si nu uita… iubeste-ma cand o merit cel mai putin, caci atunci am nevoie cel mai mult! Fii bun! Urmeaza lumina din tine! Esti bun, cand esti bland / Numai binele facand / Inima-n bunatate plina / Este roada de lumina. (Mihaela Moraru)
