Dragostea este daruirea deplina. A darui iubire este divin. A darui e nevoia noastra de a simti bucuria celuilalt in ochi, si poate ca nimic nu e mai bine primit de suflet decat stropul de fericire daruit, nu primit. Sunt multe feluri de a darui iubire, speranta, dar doar unul singur exprima totul: sinceritatea trairii. Ceea ce vei simti daruind va fi „rasplata” ta, rasplata care nu se poate compara cu nimic „material”. A darui iubire este divin.
Acest sentiment de daruire neconditionata e sublim, sa daruiesti si sa te bucuri de puterea ta de daruire, de puterea ta de a iubi. Familia, prietenii, rudele, colegii, seful, clientii, toti cei cu care ne intalnim zi de zi vor fi recunoscatori sa ne accepte darurile. Daruri care nu ne costa nimic, pentru ca sunt nepretuite: un zambet, o incurajare, o perspectiva optimista asupra unei situatii de criza.
Uneori, uitam cat de mult avem de daruit. Chiar si cand stam la coada putem oferi un zambet vanzatorului obosit si stresat. Acasa si la birou, putem sa-i sprijinim pe cei din jur cu atitudinea noastra plina de incredere. Sunt foarte multe daruri pe care le putem oferi. De exemplu, simplul fapt de a fi interesati de cineva. Cel mai rau lucru pe care il poti face cuiva nu este sa-l urasti, ci sa fii indiferent fata de el.
Un alt dar este cel al recunoasterii. Foarte multi oameni sunt frustrati pentru ca meritele nu le sunt recunoscute. Ii putem ajuta pe altii sa se simta impliniti, recunoscandu-le meritele. Lauda este gratuita, putem s-o oferim permanent. Cu conditia sa fie sincera, din inima.
Acest sentiment, daca exista in adancul sufletului nostru, atunci el trebuie lasat sa-si ia zborul, nu trebuie incatusat, ci sa se nasca, sa traiasca si apoi sa se inalte catre acele „orizonturi celeste”. Nu trebuie sa ne temem de ranile care pot sa vina, ele vin si trec, dar nimic nu se compara cu frumusetea de a darui neconditionat si nimic nu poate sa te doara mai mult decat neimplinirea trairii acestei daruiri.
Cel mai frumos dar pe care l-am primit a fost un sufletel numit Mimi,o catelusa alba, adusa de tatal meu cu cateva zile inainte ca eu sa imi serbez ziua de nastere. Eram foarte trista fiindca o pierdusem pe Moca, prima mea catelusa (murise din cauza batranetii si, practice, crescusem odata cu ea). Cu toate acestea, niciodata Moca nu este data uitarii de vreun membru al familiei, dar Mimi a venit sa ne umple sufletul de bucurie prin prezenta ei, prin nazdravaniile pe care le face. E o catelusa foarte inteligenta si prea blanda (mai putin cu pisicile!).
Cadourile materiale care le fac sunt in functie de ocazii si persoane. Imi place sa daruiesc cadouri mai mult decat sa primesc. Si incerc sa fac cadourile stiind gusturile fiecaruia, ca sa fiu foarte sigura ca bucuria este si mai mare. Am daruit trusa castigata aici pentru diabet mamei-soacre a nasei mele, care, pe langa diabet, sufera si de alte boli, si s-a bucurat enorm si nu se astepta la un astfel de cadou!
Alte cadouri facute de Craciun au fost carti daruite celor apropiati (varului meu, matusilor). In rest, le ofer tuturor zambete, urari de bine la telefon, felicitari pe internet persoanelor care locuiesc mai departe sau vechilor colegi. E cel mai bine cand stii ca le poti darui parte din sufletul tau si ca nu esti singur in lumea asta mare. Ce as mai vrea sa le ofer… multe, sa le fie bine! Familiei mele as vrea sa-i daruiesc tot ce imi sta in putere sa fie fericita, iar parintilor as vrea sa le iau grijile! Dragoste am din plin pentru fiecare. (Tatiana Ghinda)
