Aparitia si dainuirea timp de secole a cultului dionisiac se datoreaza creatiei legendare a grecilor, dar si tracilor, vecinii lor din nord. Relatiile dintre ei apar descrise si in scrierile lui Homer, de unde aflam, de exemplu, si cum ciclopul Polifem a fost imbatat de luptatorii care au atacat Tracia, de unde soseau zilnic corabii cu vin trac.
Dionysos a fost copilul Semelei, iubita lui Zeus. Dar Semela nu a apucat de fapt sa-i dea nastere, murind intr-un incendiu provocat de Hera, geloasa sotie a lui Zeus. Acesta si-a salvat insa copilul nenascut inca, implantandu-l in coapsa sa, din care avea sa se nasca mai apoi “in flacari”. Sunt flacari pline de talc si de semnificatii ascunse. Astfel, se considera ca de la nasterea “in flacari” a lui Dionysos s-ar fi transmis oamenilor “focul vinului”. Dionysos era zeul bogatiilor pamantului cultivat, dar el purta in sine si ceva din maretia lui Osiris, zeul egiptean al Soarelui, caci bogatiile pamantului inchid in sine binefacatoarele raze ale Soarelui. Astfel, razele captive ale Soarelui au generat “incendiul” nasterii lui Dyonisos, care si ne-a transmis noua, oamenilor, “focul vinului”.
Dupa aceasta neobisnuita nastere a sa, Dionysos a fost crescut de sora Semelei si de nimfe, de acele frumoase virgine, zeitele apelor si muntilor, ale caror vesminte erau impodobite cu flori. Crescand, Dionysos a dobandit ca prieten de joaca un mic satir, pe Ampelus. Dar, atunci cand acesta a fost omorat de un taur in timpul unei vanatori, Dionysos si-a plans amarnic prietenul pierdut, facand ca din trupul neinsufletit al lui Ampelus sa rasara vita-de-vie. Apoi, daruindu-ne vinul, a facut ca din lacrimile unui zeu oamenii sa soarba iluminarea sufletului si uitarea… Sunt lacrimi care potolesc necazurile.
Dupa Nonnos, poetul grec din secolul IV i.H., zeul a plans pentru a alina lacrimile muritorilor. Versurile lui Nonnos s-au pastrat in diferite forme pana astazi. Un cantec de glorie si de multumire. Dionysos, cunoscut drept zeul vinului, a cucerit Atena si pe rand toate cetatile Eladei.
Chiar daca Dionysos ca atare nu a fost preamarit in tinuturile dacice, cu toate ca grecii tindeau sa-i caute obarsia pe la noi, vinul a fost cu siguranta preamarit din cele mai vechi timpuri si multe sarbatori traditionale nu sunt prea indepartate de unele ritualuri dionisiace. Oricum, am fost cu siguranta patrunsi de “focul vinului”. Este o regasire de sine, ce da o dimensiune in plus vietii, evident, atata timp cat excesul nu-i anuleaza orice dimensiune… A descoperi “focul vinului” de Corcova este o experienta care, cu siguranta, nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra. Noi va asteptam cu traditionala ospitalitate si cu licori care sutem convinsi ca nu au cum sa va dezamageasca.
