Mierea este cunoscuta si folosita de catre om din timpurile cele mai indepartate, ceea ce face ca mierea sa se numere printre cele mai vechi alimente ale umanitatii. Asadar, nu e de mirare ca acest veritabil aliment-medicament continua sa se bucure de apreciere unanima in toate colturile lumii, fiind un simbol al vietii si sanatatii. Ca sa nu mai vorbim de respectul si recunostinta pe care le datoram harnicelor albine, care, ca sa produca 500 grame de miere, se pare ca viziteaza milioane de flori, aceste expeditii insumand nici mai mult nici mai putin de 7.000 ore de munca!
Mierea este strans legata de viata omului de mai bine de 10.000 de ani. Drept marturie stau numeroase vestigii arheologice, precum picturile rupestre din asa-numita grota a paianjenului de la Valencia, ce dateaza din mezolitic, sau multe dintre documentele istorice ale marilor civilizatii antice (de la cea egipteana si cea sumeriana la civilizatia chineza, greaca sau romana). Si sa nu uitam nici de Biblie, unde Pamantul lui Israel este descris ca fiind tara unde curge lapte si miere…
Inainte de a va indulci ceaiul de dimineata cu o lingurita de zahar, va sfatuim sa va mai ganditi… De ce? Simplu: mierea este inzestrata cu virtuti terapeutice pe care nu le regasiti in zahar. Care este diferenta intre o lingurita de zahar si o lingurita de miere? Zaharul alb contine 99,9% zaharoza, obtinuta industrial din trestie de zahar si sfecla de zahar. La randul ei, mierea este si ea bogata in zaharuri, pe care le contine in proportie de 78-80%. Insa, spre deosebire de zahar, compus aproape in intregime din zaharoza, mierea este alcatuita din mai multe glucide: fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza si alte polizaharide in cantitati mai mici. Aceasta bogatie a mierii in fructoza si glucoza sta la originea importantei sale actiuni dinamogenice (de sporire a fortei si a energiei) si stimulante pentru inima, ceea ce explica de ce mierea este atat de cautata de catre sportivi si, in general, de persoanele care trebuie sa faca fata la efort. Ca sa-si recapete repede fortele dupa cursele epuizante, se spune despre atletii Antichitatii ca obisnuiau sa bea apa indulcita cu miere. De altfel, consistenta mierii este conferita tocmai de acest echilibru intre diferitele zaharuri: daca mierea este mai bogata in glucoza, se cristalizeaza, iar in cazul in care contine mai multa fructoza ramane fluida. Glucidele din miere sunt foarte usor asimilate de celulele din organism, care isi pot extrage din ele energia necesara pentru buna functionare. In plus, mierea are o putere de indulcire mai mare decat zaharul (trei bucati de zahar alb contin aceeasi cantitate de glucide ca doua lingurite de miere). In schimb, mierea este mai saraca in calorii.
Iata si alte motive pentru care mierea inlocuieste cu succes zaharul: pe langa zaharuri, mierea mai contine apa (aproximativ 15-20%), saruri minerale si oligoelemente, lipide in cantitati mici, vitamine (mai ales din grupa B) si numeroase enzime. Datorita continutului sau ridicat de substante naturale active, mierea sporeste si capacitatea de autoaparare a organismului. De aici deriva si puterea mierii de a reduce anumite microcarente ce pot deveni, in timp, sursa unor afectiuni mai mult sau mai putin grave. In plus, mierea ajuta la asimilarea calciului si la retentia magneziului in organism, doua minerale esentiale pentru buna functionare a uzinei noastre biologice. Asa se explica si de ce copiii care primesc constant miere in alimentatie se dezvolta mult mai bine decat cei care primesc zahar. Un alt argument in favoarea introducerii mierii in alimentatia copiilor si a adolescentilor este legat de faptul ca, desi are o putere de indulcire superioara zaharozei, mierea se face mai putin vinovata decat zaharul de aparitia cariilor dentare. (Foto: Stock.XCHNG)
