Nu stiu daca este o coincidenta minora sau, din contra insa, astazi, tatalui meu i s-a intamplat un lucru care denota cat de importanta este memoria pentru noi oamenii. Pe cat de amuzant mi s-a parut incidentul ca prima impresie, am realizat dupa aceea ca pierderea memoriei, chiar si ocazional, din cauza grijilor si a responsabilitatilor tot mai multe, poate avea urmari urate.
Locuind la curte, avem pasari ce necesita ingrijire permanenta, astfel ca dimineata tata s-a trezit, si-a pregatit o cafea si a pus oua la fiert pentru a le da puisorilor, dupa care a mers in gradina si s-a uitat la straturile cu verdeturi. Spunandu-si initial ca are ceva timp la dispozitie, a inceput sa smulga buruienile care erau pe straturi. Facand aceasta treaba, a uitat complet de oua, care s-au fiert pana la evaporarea apei si arderea recipientului in care erau.
A fost un incident minor deoarece nu s-a intamplat altceva mai grav, insa problema este ca, in momentul in care l-am intrebat pe tatal meu ce s-a intamplat, el mi-a povestit si mi-a spus totodata ca este foarte suparat din cauza faptului ca in ultima vreme, din cauza grijilor, a inceput sa uite. Simplul fapt ca uita unde a pus un lucru, ce a facut acum cateva zile, ce a spus cineva sau altele creeaza un disconfort major, o stare de neputinta si panica. Cu alte cuvinte, memoria este ceva esential pentru noi oamenii, iar fara de ea, viata nu mai are nici un sens (dupa cum spunea o batranica de 98 de ani). (Ipina)
