Romania dintotdeauna a constituit un spatiu legendar si virgin din punctul de vedere al informatiilor. Dincolo de fanatismul unora, regionalismul traditional si pamantul sunt valori latente ale romanilor si ale spatiului in care traiesc, care abia asteapta sa fie scoase la lumina si valorificate. Cred, cu toata taria, ca avem cel putin doua resurse – una, mult prea putin exploatata, iar cealalta, lasata prada lacomiei, acelor ce incearca sa scoata peste noapte un profit, nejustificat prin calitatea serviciilor oferite – susceptibile de a ne ridica mult din punct de vedere economic: agricultura si turismul. Ambele cer investitii si rabdare. Investitii, atat in privinta bugetului, cat, mai ales, in oamenii din sistem, la toate nivelurile. Agricultura ar fi o sursa foarte bogata, cu conditia sa se tina cont si de fluctuatiile climaterice inregistrate in ultimul timp. Turismul, la fel, este un punct de inceput pentru a atrage atentia; daca nu putem exporta turism, o putem face cu produsele agricole, exporturile fiind cele care intaresc valuta adusa in tara si economia statului.
Economistii romani ar trebui sa se gandeasca la un plan de investitii in directia productiei alimentare si textile si la exporturi, atat in Africa, Asia, cat si in Europa, nebazandu-se, aproape in exclusivitate, pe Europa, cat pe tarile din est mai intai, pana cand romanii vor invata ce inseamna calitate la nivel european. Productia alimentara, textila si metalurgica s-ar putea sa reuseasca cu brio, daca retehnologizarea avansata va fi incurajata pe deplin. Sa ne amintim de exporturile Romaniei, pe care le mai practica si acum (nu este vorba de a exporta neaparat in tari superdezvoltate, putem exporta in Asia si in alte zone mai putin bogate, dar care vor fi prompte in privinta platii facturilor catre furnizor – lumea este larga, solutii si clienti sunt si se vor gasi mereu, trebuie doar cautate/ti).
Turismul va avea si deja are inclinatii agroturistice, el a inceput sa se dezvolte in ultimii 5 ani, sunt atat de multe pensiuni particulare, frumoase si ingrijite, in tara, mai multe decat hoteluri, la care turistii straini apeleaza chiar si fara prea multa reclama sau conditii de asfaltare a drumurilor, extraordinare. Cele mai multe vizite din afara sunt efectuate in centre balneo-climaterice, acolo, daca s-ar investi mult si bine gandit, am beneficia de o multime de turisti straini, mai ales varstnici, ceea ce nu ar fi deloc rau. La polul opus, tinerii turisti vor opta, mereu, in favoarea vizitarii unor castele, a unor ruine, pesteri, vulcani si lacuri cu un peisaj aparte.
Cu cat misterul este mai bine aprins si secretul mai ascuns, atractia este mai mare, da, avem iele in Apuseni, il avem pe Zamolxis in munti, avem legenda muntelui sacru din Sarmizegetusa, care ascunde comori, avem legenda lupilor albi, spiritele dacilor, care protejeaza tara, avem legenda „pasarii de lumina”, simbol al sufletului roman, avem zone geografice cu incarcaturi legendare. Nu fabuland vom reusi, ci creand acel mister „dacic” pe care l-am mostenit in a transmite legende frumoase, specific romanesti, care atrag. Romanul, ca si bavarezul, spre exemplu, poate sa-si pastreze traditiile, sa-si gospodareasca viata si locul, si, in acelasi timp, sa-si creeze o imagine de legenda, „spirituala”.
In plus, daca s-ar incuraja intretinerea si sustinerea ecologica a tot ceea ce avem si a ceea ce vom face, ar fi un plus benefic in economie, o bila alba si un punct suplimentar castigat, atat pentru noi, ca romani, cat si in afara granitelor, pentru imaginea noastra. Cultura si personalitatile noastre culturale au, deja, un renume pe plan mondial, o reclama suplimentara nu ar face decat sa le consolideze faima. Pentru a incheia, as vrea sa prezint o dovada a faptului ca romanii pot fi si workahoolici!
Podul de lemn, ridicat de satenii din Marginea pe un drum national, constituie exemplul cel mai elocvent al lipsei de implicare a statului in problemele comunitatilor locale. Este o palma data autoritatilor de un sat care a dovedit ca in doar o singura zi se poate construi o cale de legatura civilizata si cu cheltuieli nu foarte mari.
Imuni la dosarele penale, promise de reprezentantii unor institutii sucevene, satenii din Marginea au reusit sa inaugureze podul de peste raul Sucevita dupa numai o zi de munca efectiva. Vechiul pod desparte localitatea in doua. Este amplasat pe DN 17 si face legatura intre Radauti si Campulung Moldovenesc, fiind un drum extrem de frecventat. Conform marturiilor initiatorilor lucrarii, Podul de piatra a fost stricat de inundatiile din iulie, anul trecut. Autoritatile au promis, in trei randuri, ca vor reface podul. A existat un termen pentru octombrie, anul trecut, apoi, de Craciun. Dar, nimic concret… Exista o ruta de ocolire, dar nepracticabila. Asa ca s-au decis cu totii sa faca un pod provizoriu.
Si, pentru ca masurile de siguranta sunt considerate importante, oamenii din Marginea au adus sare si nisip la cele doua capete ale podului. Iar ca totul sa fie util, au lasat lopeti si greble pentru a le veni in sprijin soferilor, in cazul in care se formeaza polei pe pod sau in apropierea acestuia. Intre timp, podul a si fost vopsit, alb cu verde, iar la fiecare capat au fost montate limitatoare de inaltime si de greutate. Quod erat demonstrandum! (Paul Gheorghiu, Foto: Flickr)
