Ioana Toff este redactor-sef al ziarului „Gazeta Romaneasca” si al magazinului saptamanal „Revista Familiei”, singurele publicatii in limba romana din Israel. Pe langa munca redactionala, Ioana Toff este un observator atent al politicii israeliene si un comentator apreciat al evenimentelor din Israel.
Ioana Toff, faptul ca scrii despre marea politica, despre sefi de state, politicieni, razboaie si posibile paci, conflicte si ca e vorba despre prezent, nu despre ceva din trecut… nu este intimidant?
Tot ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu este intimidant. Aceasta este una dintre cele mai sensibile zone de pe glob, unde evenimentele se succed cu o repeziciune care necesita un spirit de observatie si intelegere foarte ascutite, altfel risti sa fii depasit de complexitatea evenimentelor. Presedinti, prim-ministri, politicieni, cu totii sunt pana la urma oameni cu bunele si cu relele lor. Noi, jurnalistii, avem obligatia sa scriem despre fiecare fara partinire sau ostilitate, sa prezentam faptele asa cum sunt ele si sa analizam faptele dintr-un punct de vedere obiectiv. Pentru ca m-ati intrebat in special de politicieni, cred ca ziaristul este lupa pusa in mana cetateanului, pentru a privi functionarul statului.
De fapt, nici nu ai timp sa te intimidezi ca jurnalist in Orientul Mijlociu, pentru ca aici apele sunt mereu agitate, o pace semnata astazi poate ascunde un alt conflict care se declanseaza maine. Trebuie sa-i cunosti foarte bine pe politicieni si interesele pe care le apara fiecare ca sa le poti analiza intentiile. Imi place sa cred ca din scrierile noastre de azi se va inspira istoricul de maine si atunci incerc sa las o urma cat mai adanca acolo pe unde trec.
Spune-ne, cum te-ai format? Ca sa pricepi intai itele politicii actuale, hai sa zic ale geopoliticii, ai nevoie de timp, de staruinta…
Israelul m-a fascinat dintotdeauna, probabil din cauza radacinilor mele stramosesti. Era un subiect care se discuta la noi in casa si, pana la Revolutia din 1989, i-am vazut pe parintii mei cum viseaza sa scape de sub regimul comunist si sa ajunga in Tara Sfanta. Apoi m-a captivat istoria acestei tari mici care, inca de la infiintare, a fost greu incercata, dar a reusit sa treaca peste toate dificultatile si sa ajunga un lider mondial in multe domenii. Asa am ajuns sa-mi doresc sa-i cunosc pe conducatorii acestei tari, pe oamenii care trec prin atatea provocari si sa simt pulsul vietii palpitante din Orientul Mijlociu.
Am venit in Israel acum 20 de ani si cea mai mare provocare a fost sa reusesc sa citesc ziarul. Am invatat zi si noapte limba ebraica, pana cand am reusit sa silabisesc incet, incet articolele din ziar. Asa am descoperit politica din Israel si pot sa spun ca, citindu-l pe Nahum Barnea sau pe Ben Caspit, care sunt nume mari in ziaristica de aici, am invatat de la cei mai buni. Sunt bucuroasa ca astazi sunt membra a Asociatiei Jurnalistilor Israelieni si ca am un public care urmareste cu interes articolele mele.
Acum prezinta-ne putin publicatia voastra. Cum a luat ea fiinta, cum s-a constituit, cum v-ati atras cititorii si cine sunt ei.
In anul 2002, impreuna cu sotul meu, am inceput sa lucram la „Revista Familiei”, o publicatie care apare din 1966 neintrerupt in Israel. Proprietarul revistei, I. Aurescu, era in varsta si dorea sa predea stafeta unei echipe mai tinere care sa-i duca „copilul” mai departe, asa ii spunea el revistei pe care o fondase. I-a placut de noi, de felul in care lucram si asa am preluat „Revista Familiei”. Dupa vreo trei ani, schimbarile si munca noastra au dat rezultate. „Revista Familiei” era un lider incontestabil in cadrul comunitatii romanesti din Israel, dar si din lume, pentru ca avem multe abonamente si in strainatate.
Nu stiu cate reviste romanesti se pot lauda cu abonamente in Australia, Noua Zeelanda sau Argentina, ca sa va enumar doar cateva din tarile cu comunitati romanesti foarte mici in care noi trimitem „Revista Familiei”. Numai ca aceasta publicatie este una moderata, o revista de familie care nu ataca probleme de politica, economie globala sau analize ale societatii civile. Asa ca, acum 8 ani, la sugestia presedintelui de atunci al Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Romana, G. Mosari, care a venit la noi si ne-a spus: comunitatea are nevoie de un ziar bun; voi faceti deja «Revista Familiei» si aveti tot ce va trebuie sa faceti si un ziar, am hotarat sa demaram acest proiect. Asa s-a nascut „Gazeta Romaneasca”, ziarul comunitatii romanesti din Israel care, la randul lui, a reusit sa depaseasca granitele si sa fie o sursa de informatie pentru romanii de pe toate meridianele globului. Atentie, vorbim de niste publicatii tiparite, nu de medii on-line, si ne mandrim cu tirajele noastre pentru ca, in ziua de azi, dupa mai bine de un an de pandemie, in care librariile si chioscurile de ziare au fost mai mult inchise, numai faptul ca rezisti in piata in format tiparit, si tot este o victorie mare.
Dupa ce am parcurs mai multe numere din „Gazeta Romaneasca”, am constatat ca sunteti un adevarat pod de suflet, de informatie si de binevenita prietenie intre Israel si Romania.
Chiar daca nu mai locuim in Romania, sufletul nostru a ramas acolo. Tara noastra natala va ramane pe veci in inima noastra si in tot ceea ce intreprindem. Este normal sa fim in legatura cu Romania, mai ales ca cititorii nostri doresc, la randul lor, sa afle ce se intampla acolo. Avem legaturi foarte bune cu institutiile statului roman, dar si cu institutii de cultura. Statul Israel si Romania sunt doua tari partenere cu traditie si exista o relatie foarte buna intre cele doua guverne. Originari din Romania ocupa functii-cheie in Guvernul israelian, in cadrul diverselor institutii guvernamentale sau neguvernamentale si, cu totii, ne straduim ca legaturile de prietenie dintre cele doua tari sa fie cat mai calde. Pana la urma, de noi depinde, de la oamenii simpli pana la cei cu functii inalte, sa consolidam poduri de prietenie de la Bucuresti sau de la Iasi si pana la Tel Aviv sau Ierusalim.
O sa te intreb daca e usor sau e greu sa lucrezi, practic, tot timpul cu sotul tau Dragos Nelersa. Cum decurge colaborarea voastra? Aveti bune intelegeri, dar banuiesc ca aveti si puncte de vedere diferite.
Sigur ca avem puncte de vedere diferite, pentru ca, daca n-ar exista dezbatere, analiza si mai multe puncte de vedere, nu am reusi sa aducem un ziar de calitate in fata publicului. Din argumente si contraargumente ajungem la decizia cea mai buna. Sunt redactorul-sef al ziarului si eu raspund de structura lui, alegerea articolelor sau prioritatea lor. In rest, avem intre noi o regula de aur: „nu aducem acasa problemele de la serviciu”, si in felul acesta reusim sa ne intelegem.
Si acum, sigur, o intrebare foarte personala: cronicile tale politice din „Gazeta Romaneasca” o sa fie intr-o zi adunate intr-un volum?
Se spune ca o stire dintr-un ziar a doua zi este deja istorie. Traim intr-o lume in care fluxul de informatii ne bombardeaza cu o viteza atat de mare, incat devine greu sa asimilam toata informatia. Totusi sunt analize sau comentarii care merita pastrate, ele reflecta o stare de moment din care se pot trage concluzii si pe viitor, sunt materiale care pot fi folositoare generatiilor care vin. Sunt semnele pe care le lasam in urma noastra si da, cred ca aceste materiale trebuie stranse intr-o carte. Cand se va intampla asta, imi este greu sa spun, pentru ca imi trebuie un timp sau o zi mai mare de 24 de ore. Probabil ca intr-o zi le voi gasi.
