Alarma de pe telefonul mobil suna inevitabil la ora 6 in fiecare dimineata. Cafeaua se asorteaza cu stirile de la prima ora. Dincolo de toate nenorocirile care devin subiecte fierbinti la stiri, doar Neti mai poate sa imi inveseleasca ziua, insinuand ca astrele se vor aseza atat de strategic incat voi avea o zi buna.
Plec la serviciu, ca majoritatea romanilor, fara imboldul acela obsesiv de a-mi servi firma cat mai bine, dar totusi cu bucuria ca ma aflu printre privilegiatii care au de unde sa isi castige o paine.
Pe drum se naspusteste asupra mea o haita de caini. Sunt cainii pe care vecina mea octogenara ii hraneste in fiecare zi cu un devotament aproape diabolic. Eu tip si ma apar cu poseta, in timp ce ea iese la balcon si ma apostrofeaza ca aduce televiziunea sa vada toata lumea ca i-am agresat „copilasii”. Dulaii se retrag, spre usurarea mea, iar eu imi vad in continuare de drum. In afara de o masina care trece in viteza si ma stropeste de ma face sa arat ca un dalmatian, nu mi se mai intampla nimic. Ajung in cele din urma la servici. Lucrez la o agentie de pariuri sportive, unde unii oameni depun sume mari de bani pentru a castiga mai mult, iar altii vin sa parieze toti banii marunti care ii mai au prin buzunare, in speranta unui castig care sa ii scape de saracie. Ma intreb uneori daca vreuna din aceste categorii e de condamnat…
La serviciu, barfesc, desigur, impreuna cu colegele. E modul nostru de a ne destinde ridurile. Ceea ce fac sau spun unele colege, devine, inevitabil, subiect aprins de discutie pentru celelalte; tipic romanesc, as spune, si recunosc ca ma integrez perfect in acest decor. Tot aici, ne si certam, la fel de romaneste, apoi impacarile au loc natural atunci cand, superficial, sustinem ca nu mai exista nici urma de resentimente.
Slavita fie ora de inchidere a programului!!! Am acel sentiment minunat ca am mai incheiat o zi si ma intorc acasa (de data aceasta cu taxiul, pentru ca e intuneric si n-as vrea sa devin unul din subiectele fierbinti de la stiri).
Acasa ma asteapta sotul si copiii, ne delectam cu o cina nu tocmai romaneasca (paste la cuptor).
Stiu ca patriotismul nu mai e trendy, insa, ca o concluzie, as vrea sa va spun ca Romania mea este extrem de dificila, insa n-as schimba-o pentru nimic in lume. (Elena Pricob)
